lunes, 1 de junio de 2020

ÎNDÂRJIRE

©Pintura de Joan Mitchell





ÎNDÂRJIRE




Ne plouă această îndârjire a ochilor care se pierd în depărtare. De fiecare dată, dor psalmii nopții și cangrena succesivă a clopotelor și aceste zile care erup ca pereții zgâriați. Gura ne incită să mușcăm usturoiul strigătului care ne șoptește în zorii derivei. În ultimul vis al muștei efemere, frumusețea ne lovește chiar acolo unde viermele scufundă sicriele vidului. Apoi, timpul și tapiseriile sale deghizate în tandrețe.

Din cartea, Pragul suspiciunii, 2020
© André Cruchaga, 31.05.2020
© Traducere Ioana HAITCHI, 31.05.2020, Klausenburg
© Pictură de Joan Mitchell




TERQUEDAD




Nos llueve esta terquedad de los ojos que se pierden en la lejanía. Cada vez, duelen los salmos de la noche y la sucesiva gangrena de las campanas y estos días que irrumpen como paredes escaldadas. La boca nos incita a morder el ajo del grito que nos susurra en el alba a la deriva. En el último sueño de la mosca efímera, la belleza nos golpea justo donde el gusano, sumerge los ataúdes del vacío. Después el tiempo y sus tapicerías disfrazadas de ternura.

Del libro: Umbral de la sospecha, 2020.
©André Cruchaga, 31.05.2020
©Pintura de Joan Mitchell

No hay comentarios:

Publicar un comentario