©Pintura de Joan Mitchell
ÎNDÂRJIRE
Ne plouă această
îndârjire a ochilor care se pierd în depărtare. De fiecare dată, dor psalmii
nopții și cangrena succesivă a clopotelor și aceste zile care erup ca pereții
zgâriați. Gura ne incită să mușcăm usturoiul strigătului care ne șoptește în
zorii derivei. În ultimul vis al muștei efemere, frumusețea ne lovește chiar
acolo unde viermele scufundă sicriele vidului. Apoi, timpul și tapiseriile sale
deghizate în tandrețe.
Din cartea, Pragul suspiciunii, 2020
© André Cruchaga, 31.05.2020
© Traducere Ioana HAITCHI, 31.05.2020, Klausenburg
© Pictură de Joan Mitchell
TERQUEDAD
Nos llueve esta
terquedad de los ojos que se pierden en la lejanía. Cada vez, duelen los salmos
de la noche y la sucesiva gangrena de las campanas y estos días que irrumpen
como paredes escaldadas. La boca nos incita a morder el ajo del grito que nos
susurra en el alba a la deriva. En el último sueño de la mosca efímera, la
belleza nos golpea justo donde el gusano, sumerge los ataúdes del vacío.
Después el tiempo y sus tapicerías disfrazadas de ternura.
Del libro: Umbral de la sospecha, 2020.
©André Cruchaga, 31.05.2020
©Pintura de Joan Mitchell
No hay comentarios:
Publicar un comentario