Imagen cogida de la red
STRĂZI
CU UMBRELĂ ȘI FEREASTRĂ
Străzile sunt mereu tentate să-mi vorbească:
ele există. Realismul
lor este neliniștitor, până la punctul în care
îmi sfâșie viscerele.
Tremură mână pe rotunjimea umbrelei, și
discreția ferestrei
aflate aici, cu chemarea fericită adresată
ochiului.
- De jur împrejurul focului frigului, arbustul
gândurilor,
iluzia claustrată a pietrelor în pantofi.
(Cu timpul, aripa se
transformă, din ce în ce mai des, în utopie.)
Cred că acum, -voi și cu mine- trebuie să
limpezim semnificația aurorei.
CALLE
CON PARAGUAS Y VENTANA
Las calles siempre tienen la
tentación de hablarme: existen. Su realismo
es conmovedor, hasta el punto de
sacarme las vísceras.
Tiembla la mano en la redondez
del paraguas, y la discreción de la ventana
que está ahí, con feliz llamado
al ojo.
—Alrededor de la hoguera del
frío, el arbusto de los pensamientos,
el espejismo enclaustrado de las
piedras en los zapatos.
(A medida avanza el tiempo, el ala con frecuencia se torna
utopía.)
Pienso que ahora, —vos y yo—
debemos clarificar el significado de la aurora.
Barataria, 29.XI.2013
No hay comentarios:
Publicar un comentario