SFINX

Imagen cogida de es.dreamstime.com

SFINX

Acela era ca un sfinx: îmi veghea bărcile ca o umbră.

Între ape, lumea subterană a anatomiei, zborul designului

inaccesibil, falsa aripă a inocenței,

evantaiul maliției în căușul mâinilor.

—Așa, la miezul nopții, ca un jăratec urzind arsuri:

(Mereu dă fiori metamorfoza unuia prinsă în gât.)

Până unde gurile de aer ale respirației în războaiele morții?

Presupun că e ploaia această substanță ce revelează cortinele de sare:

sunt doar un prizonier

al acestor pleoape ramificate în aripă neagră. În nesfârșire se desfundă

                                                                             [zahărul.

Barataria, 27.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan

ESFINGE

Aquello era como una esfinge: velaba como una sombra mis barcas.

Entre las aguas, el mundo subterráneo de la anatomía, el vuelo del designio

inalcanzable, la falsa ala de la inocencia,

el abanico de la malicia en el cuenco de las manos.

—Así, la mitad de la noche, como una brasa urdiendo quemaduras:

(Siempre da escalofrío la metamorfosis de uno atrapada en la garganta.)

¿Hasta cuándo las bocanadas de respiración en los telares de la muerte?

Supongo que es lluvia esta sustancia que revela el cortinaje de la sal:

soy sólo rehén

de estos párpados ramificados en ala negra. En el sinfín se desfonda

                                                                                                        [el azúcar.

Barataria, 27.X.2013, del libro POST SCRIPTUM