Imagen cogida de la red
TIMP
Uneori, între atâtea ceasuri, pierd noțiunea timpului.
Se aprind evantaiele vizuinelor, sarea acolo, în colțurile
venelor ceții sau ale dunelor.
Undeva în furtună, tatuajele și pietricelele strămoșilor
în memorie: amintirile își schimbă doar învelișul când unul
le aruncă setea călătoriei ce întreprinde metamorfoza.
—Ar trebui să spunem adio fâșiilor minutelor, acestui demon
al fiorului secundelor?
Cine supraviețuiește aceastei insațiabile privegheri, va
înțelege freamătele doliului,
și bucățile de exil lăsate de sângele zbuciumului.
Sub piele, de asemenea, lacurile își fac treaba, celălalt ceas
destinat apelor subterane...
Barataria, 06.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM
Barataria, 06.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM
Poema traducido al rumano por Elisabeta
Botan
TIEMPO
Algunas veces, entre tantos relojes, pierdo la
noción del tiempo.
Se encienden los abanicos de las madrigueras, la
sal ahí, en los rincones
de las venas de la niebla o los médanos.
En algún lugar de la tormenta, los tatuajes y las
piedrecitas de los antepasados
en la memoria: los recuerdos sólo cambian de
envoltura cuando uno
los arroja a la sed del viaje que emprende la
metamorfosis.
—¿Deberíamos decirle adiós a los jirones de los
minutos, a ese demonio
del escalofrío de los segundos?
Quien sobrevive a esta vigilia insaciable,
entenderá los crujidos del duelo,
y los trocitos de exilio que deja la sangre de la
pesadumbre.
Debajo de la piel también hacen lo suyo los
estanques, el otro reloj
destinado a las aguas subterráneas…
Barataria, 06.X.2013, del libro POST SCRIPTUM
No hay comentarios:
Publicar un comentario