Imagen cogida de la red
RACLĂ
Acum, ochiul terebentinei în mănușile lemnului.
Timpurile trecute.
Lumina jupuită între piatra de măcinat și tabac,
bobul triturat
în coliziunea-i finală.
—Adun tot ce a adus vijelia: tobele și pulberea
în susurul fierului de la inghinale, doare rămășița
din piept.
(În cota răgușelii, vijelia perucilor și
această falsificare
a satirei la căpătăi.)
Nu știu dacă e urma sau masca, această metaforă a
norilor policromi dărâmati,
ultimul anotimp al pendulei în vară:
odinioară moderai penuriile
în piață —desigur, bursă de valori e mult
spus—;
în campanila plusvalorii, vreau să zic.
Acum știu că trăiam într-un carusel de acelea
infectate cu arătări și răutate.
Barataria, 21.IX.2013, din cartea POST-SCRIPTUM
Barataria, 21.IX.2013, din cartea POST-SCRIPTUM
Poema traducido al rumano por ERlisabeta Botan
ATAÚD
Ya el ojo de la trementina en los guantes de
la madera. Los tiempos idos.
La luz desollada en la piedra de moler y el
tabanco, triturado el grano
en su acometida final.
—Recojo todo lo que trajo la tormenta: los tambores
y la pólvora
y el susurro de hierro de las ingles, duele el
rastrojo en el pecho.
(En el escote del carraspeo, el vendaval de las
pelucas y esa contrahechura
del vejamen en la almohada.)
No sé si es la huella o la máscara, esa metáfora
del celaje derruido,
la estación última del péndulo en el estío: otrora
mitigabas las penurias
en el mercado —claro, la bolsa de valores es mucho
decir—;
en el campanario de la plusvalía, quiero decir.
Sé ahora que vivía en un carrusel de esos
infestados de larvas y maleza.
Barataria, 21.IX.2013, del libro POST SCRIPTUM
No hay comentarios:
Publicar un comentario