Imagen cogida de la red
PRICI
Acolo în colțul lacom al pereților, patul strâmt al
nopții
pustii. Cearșafului, toată eroziunea
simțurilor, (cuvintele
iremediabile) poate vechile arcuri
rupte. Acoperișul ars
de praf, olanele ca un hram indefinit.
(Mucegaiul mugește în mijlocul gâtului,
cărăbușii își supurează
metabolismul nefast, utopia curge prin cerneală.)
—Nu încapi în acestă strâmtoare de animal
otrăvitor,
nici nu poți strica pleava ceții: dorm
între cioburi stranii,
și mă învelesc cu nodul absențelor.
Mâine voi lua toți perișorii aspri și arsi de
pe trupul meu.
Sigur vor veni zile mai bune pentru a umple
ulciorul până la zăgăzuire.
Barataria, 17.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM
Barataria, 17.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM
Poema traducido al rumano por
Elisabeta Botan.
CATRE
Allá en la esquina voraz de las paredes, la cama
estrecha de la noche
desierta. A la sábana, toda la erosión de los
sentidos, (las palabras irremediables)
quizá los viejos resortes desplomados. El
techo quemado
por el polvo, las tejas como una romería
indefinible.
(Muge el moho en medio de la garganta, supuran los
escarabajos
su metabolismo nefasto, corre la utopía a través de
la tinta.)
—No cabes en esta estrechez de animal ponzoñoso,
ni puedes alterar el bagazo de la niebla: duermo
entre extraños güishtes,
y me arropo con el nudo de las ausencias.
Mañana quitaré todo el ajuate quemado en mi cuerpo.
De seguro vendrán días mejores para llenar el
cántaro hasta que rebalse.
Barataria, 17.X.2013, del libro POST SCRIPTUM
Barataria, 17.X.2013, del libro POST SCRIPTUM
No hay comentarios:
Publicar un comentario