Imagen cogida de la red
RICTUS
Uneori trebuie , ca o ecuație ostilă, să ne
încruntăm și să înlănțuim
rictusul împietrit de sufocare unde urlă rotundul
dezechilibrului.
Există un rictus al vieții și altul al morții:
amândouă în tranzitul materiei,
formele și golurile de aer,
rotunjimea unei frunze apropiate de lacrimă.
Diogene multiplicat în sete, gura în pâinile
împărțite.
(Dincolo de supliciul ecourilor, visarea e o
alunecare a depărtărilor,
o altă formă —poate— a fugii timpului cu
delirurile lui.)
În fața realității potecii, metamorfoza
necesară păsării:
oare, e grimasă, urcarea și coborârea
scărilor copacului fără o stare bună de sănatate
a descântecului? — Respir în fața împrumutului
anotimpurilor...
Barataria, 25.x.2013, din cartea POST-SCRIPTUM
Barataria, 25.x.2013, din cartea POST-SCRIPTUM
Poema traducido al rumano por
Elisabeta Botan.
RICTUS
A veces nos toca, como una ecuación hostil, fruncir
el ceño y engarzarlo
al rictus petrificado del ahogo donde aúlla redondo
el desequilibrio.
Existe el rictus de la vida y el de la muerte: en
ambos el tránsito de la materia,
las formas y vacíos del aire,
la redondez de una hoja cercana a la lágrima,
Diógenes multiplicado en la sed, la boca en los
panes repartidos.
(Más allá del suplicio de los ecos, el ensueño es
un desliz de las lejanías,
otra forma —quizá— de la huida del tiempo y sus
devaneos.)
Ante la realidad del sendero, la metamorfosis
necesaria del pájaro:
¿es mueca, acaso, subir y bajar las escaleras del
árbol sin la buena salud
del conjuro? —Respiro ante el avío de las
estaciones…
Barataria, 25.x.2013, del libro POST SCRIPTUM
No hay comentarios:
Publicar un comentario