Imagen cogida de la red
STRĂIN
Nu am avut niciodată ombilic nici înveliș în vreo parte; în fiecare zi am renunțat
la podurile caselor. De fiecare dată am renunțat la celălalt obraz.
Am traversat zi și noapte umbrele scapularului: fiecare auroră a fost altfel
în linguroaiele de crivăt și de ambuscade;
fiecare oglindă era încarnarea altei oglinzi cu urletele ei.
Poate pielea să andoseze atâtea geografii, să dispună de porul deschis
al saramurii, să adune bucățele din porțile amintirii?
Niciodată nu am fost aici, numai moartea mea cu loviturile subterane ale frunzișului,
numai apele uitării și ale indiferenței.
Undeva, balanța nemiloasă a vânzării-cumpărării Paradisului,
și cărăbușul mătăsii în gurile de aer, poate timpul rebel al jăratecului.
Barataria, 29.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM
Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan
FORASTERO
Nunca tuve ombligo ni envoltura en parte alguna:
cada día renuncié
a los desvanes. Cada vez renuncie a la otra
mejilla.
Crucé de día y noche las sombras del escapulario:
cada aurora fue diferente
en las cucharadas de cierzo y emboscadas;
cada espejo era la encarnación de otro espejo y sus
aullidos.
¿Puede la piel endosar tantas geografías, disponer
del poro abierto
de la salmuera, juntar los pedacitos de puertas del
recuerdo?
Nunca estuve aquí, sólo mi muerte y los golpes
subterráneos del follaje,
sólo las aguas del olvido y la indiferencia.
En algún lugar, la balanza despiadada de la
compraventa del Paraíso,
y el escarabajo de la sed a bocanadas, quizá el
tiempo rebelde de la brasa.
Barataria, 29.X.2013, del libro POST SCRIPTUM
No hay comentarios:
Publicar un comentario