Imagen cogida de la red
SĂPTĂMÂNI
Au trecut precum sulițe ferestrele
săptămânilor.
Prea multe aceste cearcăne ale strigătului, depărtarea pironită în colți.
În opulența tăișului, zbaterea tumultului de cercuri:
—nu pot să-mi explic zidurile și pietrele în jilav, această nevoie
de a pleca undeva,
despuiat de peisajul prezentului.
(Sângerează strălucirea roșie a săptămânilor, sângerează musca împietrită
în sex, mușcă tandrețea seculară a copilului.)
Cine lucrează, la urma urmei, în jocul cubist al oglinzii?
Iertați-mă pentru această metamorfoză de sare în față, pentru oasele
informe ale iscusinței mele.
Iertați-mă pentru întunericul vegetal al bucuriei, punct incalculabil
al săptămânilor din parcarea pământului.
—Încerc doar să dau formă halucinațiilor mele, aici în noi.
Barataria, 02.X.2013, din cartea POST SCRIPTUM
Prea multe aceste cearcăne ale strigătului, depărtarea pironită în colți.
În opulența tăișului, zbaterea tumultului de cercuri:
—nu pot să-mi explic zidurile și pietrele în jilav, această nevoie
de a pleca undeva,
despuiat de peisajul prezentului.
(Sângerează strălucirea roșie a săptămânilor, sângerează musca împietrită
în sex, mușcă tandrețea seculară a copilului.)
Cine lucrează, la urma urmei, în jocul cubist al oglinzii?
Iertați-mă pentru această metamorfoză de sare în față, pentru oasele
informe ale iscusinței mele.
Iertați-mă pentru întunericul vegetal al bucuriei, punct incalculabil
al săptămânilor din parcarea pământului.
—Încerc doar să dau formă halucinațiilor mele, aici în noi.
Barataria, 02.X.2013, din cartea POST SCRIPTUM
Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan
SEMANAS
Han pasado como venablos las ventanas de las
semanas.
Esas demasiadas ojeras del grito, la lejanía
clavada en los colmillos.
En la opulencia del filo, el forcejeo del tumulto
de los círculos:
—no puedo explicarme los muros y las piedras en el
liento, esta necesidad
de ir a alguna parte,
despojado del paisaje de los ahoras.
(Sangra la destellada roja de las semanas, sangra
la mosca petrificada
en el sexo, muerde la ternura secular del niño.)
¿Quién obra, después de todo, en el juego cubista
del espejo?
Perdonadme por esta metamorfosis de sal en el
rostro, por los huesos
informes de mis destrezas.
Perdonadme por el oscuro vegetal de la alegría,
punto incontable
de las semanas en el aparcamiento de la tierra.
—Sólo intento darle forma a mis alucinaciones, aquí
en el nosotros.
Barataria, 02.X.2013, del libro POST SCRIPTUM
No hay comentarios:
Publicar un comentario