STRADĂ

Imagen de André Cruchaga

STRADĂ

Aproape în transă sub devierea spațiilor goale. Străzi, mai târziu,
locuite doar de memoria mea: —dumneata, sigur nu-ți mai amintești
toate dărâmăturile pe care le-am tranzitat pentru a sta aici, într-o scânteiere
de lumină. (Dumneata care nu ai văzut niciodată aceste peisaje unduitoare),
dar acum sunt parte din suflet și eterna înserare a veșmintelor.
Aceste străzi, așa, —aproape bolnave— sunt frumoase: par gânditoare 
și introspective; rezistă masivului pentru că sunt parte din filele
de uimire, și de cealaltă fantezie consacrată de timp.
Peste piatra ce conduce abecedarul, timpul își sapă acțiunile
clandestine, truda la fel în șuvoaiele semințelor.

Barataria, 16.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM
  

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan.

CALLE

Casi en trance bajo a través de los espacios deshabitados. Calles, después,

sólo habitadas por mi memoria: —usted, seguramente no recuerda

todos los escombros que transitamos para estar aquí, en un destello

de luz. (Usted que nunca vio estos paisajes trémulos),

pero que ahora son parte del aliento y del siempre atardecer de la ropa.

Estas calles así, —casi enfermas— son bellas: parecen meditadas

e introspectivas; se resisten a lo multitudinario porque son parte de los folios

del deslumbramiento, de esa otra fantasía que consagra el tiempo.

Sobre la piedra que conduce el abecedario, cava sus actos clandestinos

el tiempo, faena también a raudales de las semillas.

Barataria, 16.X.2013, del libro POST SCRIPTUM