VREMEA CRUZIMILOR

© Pintura de Joan Michell

VREMEA CRUZIMILOR

But though kind Time may many joys renew,
There is one greatest joy I shall not know
(Vera Brittain)

Şi, deodată, absurdul salivei atârnând pe oglindă sau al dezamăgirii de după scuturarea prafului din pliurile melancoliei. Uneori cineva simte nevoia să se îndoiască de anumite comodități, să asculte şopocăitul agasant al păturilor; din când în când, să coboare în iad în timp ce-şi închipuie că se află în ținutul acela îndepărtat al copilăriei. Deschid ochii ca să văd nu lumina, ci nemiloasa hienă a trupurilor ce se pierd în noapte. Vremea cruzimilor e încă aici, dimpreună cu iluzia-i de părăsire. Chiar şi suspinul, credincios tovarăş de drum.

Din volumul "VALLEJO DREAM" - 2019

Traducere din limba spaniolă:
Costel Drejoi (George Nina Elian)

TIEMPO DE INCLEMENCIAS

But though kind Time may many joys renew,
There is one greatest joy I shall not know
(Vera Brittain)

Y de pronto, el absurdo de la saliva colgando del espejo, o del desengaño después de sacudir el polvo de los pliegues de la melancolía. A veces uno necesita desconfiar de ciertas complacencias, escuchar el murmullo avasallante de las cobijas; a ratos, bajar al infierno, mientras se piensa en ese país lejano de la infancia. Abro los ojos para no ver la claridad, sino la hiena despiadada de los cuerpos que se pierden en la noche. Aún está aquí el tiempo de las inclemencias y su delirio de abandono. Aún el sollozo como fiel compañía.

Del libro "VALLEJO DREAM" – 2019

©André Cruchaga

© Pintura de Joan Michell