viernes, 5 de abril de 2024

VELEITĂȚI (VELEIDADES)

 

©Pintura -Oswaldo Guayasamín

VELEITĂȚI (VELEIDADES)

 

VELEITĂȚI

 

Nimeni nu e imun la nestatornicia altor mâini, în fața acestor râpe golașe,
caut tandre
țe sau depărtare;
într-adevăr, în această transfuzie de elitre, ne întâlnim cu acele focuri periculoase din Straniul caz al doctorului Jekyll și al domnului Hyde...
Între lejeritate și dorințe deșarte, viaductele sumbre ale zilei de mâine, poate la cheremul repulsiei. În fiecare zi se conviețuiește cu bordeluri, pulperii și măști exultante
în slujba unor semizei de rea-credință.
Eminente bestii ale subteranelor trec prin inima omului,
dang
ătul clopotului cade ofilit de ploi retorice,
toamna îmi cade pe fa
ță, tinerețea precoce cade cu pesimism,
cu mizerie
și cu această istorie în care trăim de născociri insomniace, de previziuni insolite.
Alfabetul cade ca un scuipat
în noaptea țării noastre.
Z
âmbim jucându-ne de-a titirezul și de-a melcul.
Ne risipim
între noi pentru banalități într-un acvariu,
bagaje telurice triviale ale interludiului pendular al nisipului.

Din cartea: "Finalul sperietoarei de ciori", 2013
© André Cruchaga
© Traducerea Ioana HAITCHI, 05.04.2024, Klausenburg


VELEIDADES

Nadie está inmune a las veleidades de otras manos, frente a esos pliegues de cárcavas, procuro la ternura o la lejanía;
por cierto, en esta transfusión de élitros, nos encontramos con esos fuegos peligrosos del Strange Case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde…
Entre ligereza y deseos vanos los tétricos viaductos del mañana, quizás al arbitrio de la repulsión.
Todos los días uno convive con burdeles, pulperías y exultantes máscaras al servicio de semidioses del descrédito.
Eminentes bestias de lo subterráneo transitan en el corazón humano,
cae el badajo de una campana marchito de lluvias retóricas,
cae el otoño sobre mi cara,
cae la juventud precoz de pesimismo, la miseria y esta historia que vivimos de brebajes insomnes, de vaticinios desusados.
Cae el alfabeto como un escupitajo en la noche de nuestra tierra.
Sonreímos jugando al trompo y al toronjil.
Nos dilapidamos entre nosotros por trivialidades en un acuarium,
nimios bagajes telúricos del entresueño pendular de la arena.

Del libro: «Final de espantapájaros», 2013
©Pintura -Oswaldo Guayasamín
©André Cruchaga