martes, 12 de junio de 2018

INFINIT DE GREU

Imagen: Pinterest






INFINIT DE GREU




Va fi ochiul, cel care-şi aminteşte de acelaşi loc în brațe cu o tristeţe aspră a infinitului. (Acum pot citi scrisoarea moartă a mării şi nuanţa incoloră a zilei îndepărtate. Și ancorele prăfuite jucând rătăcirea.)

Întotdeauna încerc să descifrez lama sinucigașă a delirului şi să scap de spinii calendarului. (Nu ştiu cum să construiesc acest puzzle fără sângerarea de aripi.)

Dintre toate tăcerile, rămân cu numele tău şi cu hainele mele jerpelite obișnuite cu drumul.

Infinitul, el, începe să-mi facă un sens în gât. Mârâi surd…

Din Poemele neîncrederii, 2018.

Semnatura Andre Cruchaga-page-001
Semnatura Ioana-page-001 Traducerea, 12.06.2018, Klausenburg
Imagine: Pinterest




DURO INFINITO




Será el ojo el que recuerde el mismo sitio del regazo con una dura tristeza de infinito. (Ahora puedo leer la letra muerta del mar y la sombra incolora del día retirado. Y las anclas polvosas jugando al extravío.)

Siempre trato de descifrar la hoja de suicidio del delirium y darle de baja a las púas del calendario. (No sé cómo armar este puzzle de supersticiones sin sangrar de alas.)

De entre todos los silencios, me quedo con tu nombre y con mis trapos viejos acostumbrados al camino.

El infinito, aquél, empieza a tener sentido en mi garganta. Gruñe sordo el oleaje…

De  Poemas del descreimiento, 2018.
© Andre Cruchaga-page-001
Imagen Pinterest

lunes, 11 de junio de 2018

STATUIA DE SARE

Imagen cogida de Internet





STATUIA DE SARE




Statuia aceea de sare n-a încetat niciodată să fie tambur în piept, nici foame, nici n-a împlinit evadarea viselor: la ivirea zorilor a pătruns în cenuşa aruncată în rană ca un joc al somnolenței perpetue. (Nu știu dacă este adevăr sau iluzie acest foc unde cărțile liturgice acoperă viața cu o zi neîntreruptă de funeralii și sicrie.)

Din primăvara absentă, ştim deja totul, din lemnul ars al mării şi uitarea ei.

De acum înainte, jucărioara amintirilor şi zbaterea galbenă a unei păsări într-un moment nefast.

Din Poemele neîncrederii, 2018.
© André Cruchaga
Ioana Haitchi , traducerea,  11.06.2018, Klausenburg
Foto: Internet



ESTATUA DE SAL




Nunca aquella estatua de sal dejó de ser tambor en el pecho, ni hambre, ni cumplida fuga de los sueños: asomada el alba, ésta se adentra en la ceniza sumida en la herida como un juego de somnolencias perpetuas. (Ignoro si es verdad o ilusión esta hoguera donde los misales cobran vida en un antro incesante de exequias y féretros.)

De la primavera ausente, ya sabemos todo, de la madera quemada del mar y sus olvidos.

En adelante, el pedazo de juguete de los recuerdos y la manotada amarilla de algún pájaro en la deshora.

De Poemas del descreimiento, 2018.
© André Cruchaga

lunes, 4 de junio de 2018

TROPIEZOS

Imagen FB de Elena Buldum





TROPIEZOS




Todo queda limitado a los imposibles, a ese oscuro árbol de las semanas, al sueño detestable de las máscaras. (En las torpes alas de la mañana tirita el cierzo con agujeros abisales.)

Sé del tintineo de la saliva cuando se agitan las emociones. Y hay punzadas detrás de toda la destrucción.

Al cabo, ahí en la puerta, se corta la respiración, de cara a la imagen de lo inesperado.

(Después de mirar la roca en lo alto, viene el descenso. Sólo entonces aparecen los senderos reales y el desorden innumerable de las jaulas.)

De “Poemas del descreimiento”, 2018.
© André Cruchaga



POTICNELI




Totul se limitează la imposibil, la acel copac întunecat de săptămâni, la visul detestabil al măștilor. (În aripile întunecate ale dimineții el tremură vântul cu găuri abisale.)

Știu despre mirosul de saliva când emoțiile sunt agitate. Și în spatele distrugerii sunt dureri.

În sfârșit, la ușă, își tăie suflarea, îndreptându-se spre imaginea neașteptată.

(După ce se uită la stânca de sus, coborârea vine, numai atunci apar adevăratele căi și nenumărate tulburări ale cuștilor.)

Din "Poemas del descreimiento", 2018.
© André Cruchaga
TRADUCCIÓN DEL CASTELLANO A RUMANO DE ELENA BULDUM