miércoles, 25 de septiembre de 2013

MITOLOGIE

Imagen cogida de la red



MITOLOGIE



Vin din propriile mele făurării, aici unde focul e nestăpânit.
Mă opun zilelor seducătoare ale insensibilului, ale cultului domestic;
și mă dărui, după călătorii și lanțuri, abecedarului ce sapă
în memoria mea un destin de oglinzi.
(În drum, malefice priviri precum Gorgonele timpurilor
ancestrale.) De ce să mă supun în acest batalion de colți?
Pot evita scânteia monstruoasă, a catastrofelor pietroase
a sării planetei? Încerc— de  pe scările subterane—,din
conștiință, să imaginez alte alegorii.
—În beția poșircii, fuga și ciudata sa consolare de salivă.
Ignor, bineînțeles, cănd marea înflorește în beție
și aurora se arată singură în răscolirea zilei. Totul întrece măsura în suconștient.
Barataria, 18.IX.2013

 Traducere în română Elisabeta Botan




MITOLOGÍA




Vengo de mis propias herrerías, ahí donde el fuego es irrefrenable.
Me resisto a los días seductores de lo inhóspito, al culto doméstico;
y me entrego, después de viajes y cadenas, al abecedario que cava
en mi memoria un destino de espejos.
(En el camino, maléficas miradas como Gorgonas de los tiempos
ancestrales.)
¿A qué atenerme en este batallón de colmillos?
¿Puedo rehuir de la centella monstruosa, de las catástrofes pétreas
de la sal del planeta? Intento —desde escaleras subterráneas—, desde
la conciencia, imaginar otras alegorías.
—En la embriaguez del brebaje, la pira y su extraño regazo de saliva.
Ignoro, desde luego, cuando el mar aflora en ebriedad
y la aurora emerge sola en el trasiego del día. Todo excede al subconsciente.
Barataria, 18.IX.2013

domingo, 22 de septiembre de 2013

PERON

Imagen cogida de la red





PERON




Îmi mai strigi încă numele ca un vechi clavecin. Printre inele rătăcitoare
și câini vagabonzi, anotimpul fierbinte sperie păsările;
-pare că presimțirea și-a pus haina eternității (îmbobocește brândușa nopții);
eu rămân, pentru orice eventualitate, cu gândul că Dumnezeu va vorbi cu mine...
Traducere în română de Andrei Langa 





ANDÉN




Aún gritas mi nombre como un viejo clavicordio. Entre anillos errantes
y perros callejeros, la estación seca ahuyenta los pájaros:
—parece que el pálpito se vistió de eternidad (sueltan las esquinas el azafrán
de la noche)
; yo me quedo, por si acaso, a la espera de que Dios hable conmigo…

Barataria, 03.IX.2013

viernes, 13 de septiembre de 2013

METAFIZICĂ

Imagen cogida de la red




METAFIZICĂ



Ce faci, mi-a zis ochiul timpului? Merg, — îi zisei fără rezervă, zbor-;
și dumneata, —am întrebat-- în drum dând la iveală demonii.
Tac. Există pereți și miraje.
Fiecare își face treaba din ficcțiune sau clarviziune: (fiecare 
face zgomot în felul său, în frunza verde sau uscată, fie apă sau umbră sufocarea.)
—Afectarea nu are infinit nici apus.
Lăsați-mă. Eu știu  care e găzduirea mea. A ta, nu știu. Măcar să fie depărtare,
voce trează în cristalinul oglinzii...
Barataria, 11.IX. 2013

Traducere în română Elisabeta Botan




METAFÍSICA




¿Qué haces, me dijo el ojo del tiempo? Voy, —le dije sin reparo, vuelo—;

y vos, —pregunté— camino desvelando los demonios.
Callo. Hay paredes y espejismos.
Cada quien hace lo suyo desde la ficción o la clarividencia: (cada quien
crepita a su manera, en hoja verde o seca, sea agua o sombra el ahogo.)
—La afectación no tiene infinito ni poniente.
Dejadme. Yo sé cuál es mi hospedaje. El tuyo, no lo sé. Ojalá sea lejanía,
despierta voz en el cristalino del espejo...
Barataria, 11.IX.2013




lunes, 9 de septiembre de 2013

CLIPĂ

Teresa Esteve, fotografía cogida del FB de Pere Bessó




CLIPĂ



Teresei Esteve



În sensul cotidianului vieții, cineva renaște în fiecare zi.
Până unde salvăm depărtările în acea clipă marină?
Până la ce pagină cerneala mai e expresivă, vrajă îndestulătoare a poemului?
-Fiecare om, din profunzimile realității, își revelează introspecțiile.
Nu știu care floare apare de la scânteie.
Nu știu ce vrăjitorie previne scufundarea olanelor.
(Sub aripa ermetismelor toată respirația momentului.
Întreg limbajul luptă cu moartea în poem.)
Desigur, întregul nu e niciodată locuibil, nici măcar în retrospectivă.
-Ai răbdare, mi-a zis piatra: lasă-ți uneltele și te odinhește...

Traducere în română de Andrei Langa 




INSTANTE


A Teresa Esteve, in memoria



En el sentido de lo cotidiano de la vida, uno revive todos los días. 
¿Hasta dónde salvamos las distancias en aquel instante de mar?
¿Hasta qué página la tinta es expresiva, conjuro suficiente del poema?
—Cada quien desde su realidad profunda, revela sus introspecciones.
No sé qué flor emerge del destello. 
No sé qué sortilegios tiene el ahogo de las tejas.
(En el búho de los hermetismos toda la respiración contenida del ahora.
Todo lenguaje afronta la muerte en el poema.)

Claro que, la totalidad nunca es habitable, ni en retrospectiva.
—Ten calma, me dijo la piedra: baja tus aperos y descansa…

Barataria, 08.IX.2013

viernes, 6 de septiembre de 2013

SFÂRȘITUL TIMPURILOR

Imagen cogida de la red



SFÂRȘITUL TIMPURILOR




Ceva vorbește cu mine din roca ce umblă prin apă:
limbajul e același pe care l-am învățat în uraganul parabolelor;
—culorile descoperite în ultimul proiect, și dizolvate
în fierberea focului ce sporea în ultimul potir al mirajului.
(Depărtarea firmamentului mă invadează mereu cu întrebările sale:
 de la goliciune am învățat toată filozofia vieții; agitația se prăbușește
într-un singur cuvânt: mă apropii de ochiul ultimei fericiri)...
Folosesc la ceva conclavurile când primează orgasmul rafalei?
Sporește norul de reziduri în transatlantice...
Barataria, 06.IX.2013

Traducere în română de Elisabeta Boțan





FINAL DE LOS TIEMPOS





Algo habla conmigo desde la roca que discurre dentro del agua:
el lenguaje es el mismo que aprendí en el huracán de las parábolas;
—los colores descubiertos en el postrero designio, y disueltos
en el bullir del fuego que arrecia en el último cáliz del espejismo.
(La lejanía del firmamento me invade siempre con sus preguntas:
aprendí del despojo toda la filosofía de la vida; el trajín se desvanece
en una sola palabra: me asomo al ojo de la felicidad última)…

¿Sirven de algo los cónclaves cuando se prima el orgasmo de la ráfaga?
Aumenta la nube de heces en los transatlánticos...

Barataria, 06.IX.2013

martes, 3 de septiembre de 2013

MONOLOG

Imagen cogida de la red




MONOLOG




Zorii uită nemișcarea; noaptea, această oarbă eternitate a uitării:
tot pragul a fost oglindă obscură, infideli cuvintelor:
-- în timp aștept să mă dărui inexpugnabilului.

Barataria, 02.IX.2013


traducere Elisabeta Botan



MONÓLOGO





Olvida el alba lo inmóvil; la noche, esa eternidad ciega de la desmemoria:
todo el umbral fue espejo oscuro, infieles las palabras:
—espero mientras tanto entregarme a lo inexpugnable.
Barataria, 02.IX.2013

domingo, 1 de septiembre de 2013

PORȚI

Foto de Wisteria Flower Corner,
 cogida del Fb de Lucia Belea




PORȚI





Atunci, aici, în pragul porților, flagul răsuflării, focul fiecărei zile.
Nu știam că mocheta se va acoperi cu pori; iar umezeala se va repezi
ca o fiebră. Intru în circuitul citat.
Iau asupra-mi obișnuința de a urca scările, vârtejul sării ce rotește
pentru propira-mi sacrificare.
(Mă trezesc și înaintez către rădăcina razelor.)
A merge și a intra presupune mereu un fond de lumină pe ziduri.
-am atins atâtea lucruri că abia de mi-a rămas promoroaca printre mâini.
Pe tâmplele mele, metamorfozele păsărilor, pănă la urmă revin
la altrarul nopții și la a sa priveghere nepoptolită.

Traducere în română de Andrei Langa





PUERTAS





Entonces, aquí, en el umbral, la bandera del aliento, el fuego de cada día.
Jamás supe que las mochetas crecerían en poros; y la humedad arreciara
como una fiebre. Entro a la rotación convocada.
Asumo la costumbre de subir las escaleras, el remolino de la sal
en mi propia inmolación.
(Despierto avanzo hasta el fondo de las raíces.)
Siempre caminar y entrar, suponen un fondo de luz en las paredes.
—He tocado tantas, que apenas me queda entre las manos la escarcha.
En mis sienes, la metamorfosis de los pájaros, al final retorno
al retablo de la noche y su insaciable vigilia.

Barataria, 25.VIII.2013