jueves, 17 de julio de 2014

LUMINĂ NEAGRĂ

Imagen cogida de la red




LUMINĂ NEAGRĂ




În înaltul umbrelor colapsate, lumina neagră a oglinzii din vid.
Ca un swing voyeur al dezgustului, ovalul ochilor întipărit în ateismul
pietrei, whipped cream al nopții împrăștiat pe cartea
poștală a alinării: toate mirajurile duc spre noapte și spre cea mai ștearsă 
caligrafie a neputinței.
(În picătura de rămas-bun privesc ceasul necruțător al goliciunii circulare
din pupile; e vestibulul zidit al vidului, un alt întuneric
ce prelungește acoperișul.)
În spatele scriiturii, cerneala neagră și ridată a mării și ecourile ei stinse.
În inima insomniei, doar aceste amintiri reunite ale oglinzii.
În depărtare trosnesc sedimentele neobosite ale prafului. Țară în negură.

(traducción al rumano Andrei Langa)




LUZ NEGRA




En las altas sombras colapsadas, la luz negra del espejo en el vacío.
Como swing voyeur el abre latas del asco, la cuenca de los ojos en el ateísmo
de la piedra, la whipped cream de la medianoche disparada en la tarjeta
postal del desahogo: todos los conjuros dan paso a la noche y a la más adusta 
caligrafía del desfallecimiento.
(En la gota de los adioses miro el reloj despiadado de la desnudez circular
de las pupilas; es el zaguán amurallado del vacío, la otra oscuridad
que se aposta en el techo.)
En el fondo de la escritura, la tinta negra arrugada del mar y sus ecos hundidos.
En el fondo del desvelo, solo esos recuerdos convocados del espejo.
Lejos crepitan los sedimentos infatigables del polvo. El país inconcluso.
Barataria, 13.VII.2014

martes, 8 de julio de 2014

PEȘTI

Imagen cogida de la red




PEȘTI




În miezul nopții, apele tulburi de pești și magma 
ce joc sirenele imaginare. (Unul niciodată nu știe ce are între mâini
apele viitorului, cu drumuri rupte se întâlnește 
râsul, și nechezatul de spumă și sare.)
Pe apă, poate frica de morți și cenușa lunii.
Poate vânătoarea întodeauna: șoarecii împreună cu morții ieșind cu furie
din canalizare, oamenii și femeile fără cuvinte.
Dincolo locul de reproducere al grădinilor muribunde, este lumea și suflarea sa suicidă, se află toate teritoriile cârpei. (Fără îndoială, este lung drumul
eliberării)
, zilele îmbrățișării luminii umilite în graffiti obscene:
poezia, după toate, se scrie pe pagina de sânge.
Barataria, 08.VII.2014

Poema de André Cruchaga traducido al rumano por Elena Buldum




PECES




En medio de la noche, las aguas turbulentas de los peces y el magma
que juega al imaginario de sirenas. (Uno nunca sabe que tienen entre manos
las aguas del futuro, con qué caminos rotos se encuentra la risa,
y ese relincho de sal de la espuma.)

Sobre las aguas, quizá el miedo y los muertos y la luna de ceniza. 
Quizá la cacería de siempre: las ratas junto a los muertos saliendo con la furia
de los albañales, los hombres y mujeres sin palabras.
Más allá del desove de los jardines moribundos, está el mundo y su aliento
suicida, están los territorios del harapo. (Sin duda, es largo el camino
de la liberación),
los días del abrazo y la luz humillada en el grafiti obsceno:
el poema, después de todo, se escribe en la página de sangre.
Barataria, 08.VII.2014

lunes, 7 de julio de 2014

AM VISAT MĂRI DE FOC

Imagen cogida de la red




AM VISAT MĂRI DE FOC




Am visat mări de foc. Am visat străzi cufundate în valuri groase de ceață.
 Am visat pești întunecați mușcând viscerele
 vechilor timpuri. (Urgența a devenit iremediabl 
 necesară până la punctul în care să se substituie ceasurilor.)
 În mâini marea își rostogolea fantasmele -  acele fantasme 
 pe care materia le transformă în războinici și apoi respiră
 din adâncurile constiintei…

 Astfel s-a prelungit veghea în cărțile vântului, saramura
 nopților, mireasma obedienta a șrapnelelor.
   Am visat mări de foc. Am visat absența monedelor.
 Izvor a fost piatra și fertilă noaptea enigmei
 picurând luni de fum asupra peisajului. Am simțit caii 
 reflectându-se în firișoarele subţiri ale sângelui:
 căi tropotind în zilele săptămânii străini de cabale.
 De la o zi la alta clopotele levitează în vânt;
 iarba alături de umbrele fără greutate ale vântului de nord -  respiră
 trenurile în suflul static al șinelor, în draperiile
 în care o pasăre își etalează penele de cenușă.
 O zi și altă zi ferestrele ruşinate din caiet:
 - terebentină acolo, pârâul fericit, fantezia irizată a augurului.
 La jumătatea drumului lămpile sunt necesare, 
 la fel și oglinzile cu frunzișul lor limpede, la fel și vagoanele cu orele lor
 risipite, la fel și ronțăitul lacrimilor navigând 
 în sarea unui infinit netransferabil…
Am visat mări de foc. Foc a fost visul; apoi cenușă.
 În fiecare anotimp haltele cu uși fără ieșire.
 Calendarul mistuindu-se în ramurile arborelui ocote sau in smoală de pin
 Metabolismul panicii fără memorie, previzibila dună
 la marginea ciudatelor campanule…

 “Acum” sau “inainte de” transpiră în tâmple: sunt ca niște saci
 revarsati în în cuiburile pulsului, sau în porțelanul fără măsură
 al unor nebunii inventate de clipitul intim
 al sigiliului. - sunt norocul destinului care refuză
 să întoarcă din drum zorii de zi ai străzilor între dalele de tortură.
 
 Am visat mări de foc. Am visat stradele de aer.
 Am visat visul unui ucenic în frisoane înfășurat în cearșafuri
 atavice și a fost extenuantă inventarea clarității
 între gardurile nopții. Am visat mări de foc…
 Și mirajul vorbindu-mi despre limite...
 
Poema traducido al rumano por Anca Tanase





SOÑÉ CON MARES DE FUEGO




Soñé con mares de fuego. Soñé con calles de espesa neblina.
Soñé con peces oscuros mordiendo las vísceras
de los viejos tiempos. (La urgencia se volvió irremediablemente
necesaria hasta el punto de sustituir a los relojes.)
En las manos el mar rodaba sus fantasmas —esos fantasmas
que la materia torna en guerreros y luego respiran
desde la profundidad de la conciencia…

Así se prolongó la vigilia en los libros del viento, la salmuera
de las noches, el aroma obediente de las esquirlas.
Soñé con mares de fuego. Soñé con ausencia de monedas.
Manantial fue la piedra y fértil la noche del enigma
goteando lunas de humo sobre el paisaje. He sentido
caballos reflejándose en los hilos delgados de la sangre:
caballos trotando en los días de la semana ajenos a las cábalas.
De un día a otro las campanas levitan en el viento;
el césped junta las sombras leves del cierzo —respiran
los trenes en el aliento estático de los rieles, en las cortinas
donde un pájaro asoma sus plumas de ceniza.
Un día y otro día las ventanas avergonzadas en el cuaderno:
—la trementina ahí, en feliz arroyo, irisada fantasía del presagio.
A medio andar las lámparas son necesarias, también
los espejos con su follaje claro, también los vagones con sus horas
gastadas, también el crujido de las lágrimas navegando
en la sal de un infinito intransferible…
Soñé con mares de fuego. Fuego fue el sueño; luego ceniza.
En cada estación los páramos con puertas sin salida.
El calendario quemándose en las ramas del ocote o la brea.
El metabolismo del pánico sin memoria, previsible duna
al borde de extrañas campánulas…

El ahora o el antes suda en las sienes: son como valijas de bocas
derramadas en los nidos del pulso, o en la porcelana sin mesura
de un gajo de desatinos inventados por el parpadeo íntimo
del sigilo. —son la suerte del destino que se niega
a desandar el albor de los caminos entre baldosas de tortura.

Soñé con mares de fuego. Soñé con callejones de aire.
Soñé el sueño de un aprendiz de escalofríos envuelto en sábanas
atávicas y fue extenuante inventar la claridad
entre las alambradas de la noche. Soñé con mares de fuego…
Y con el espejismo hablándome del confín…
Barataria, 28.III.2009

sábado, 5 de julio de 2014

PASĂRE

Imagen cogida de la red




PASĂRE




În tâmpla aripii, pasărea sacrilegiu a zilelor de oprobiu. Acţiunea distrugătoare
a vântului în sarea pleoapei: oarbe toate “acum”-urile şi absurdităţile lor;
ochiul cenuşei îmi muşcă ţipătul.
- urlu cu faţa către întunericul din numele meu, înfloreşte statuia mută a umbrei
în poem, în aceste zile în care ţes intrigi cadavrele.
Pe ramura  salivei, ochiul obişnuit  al foamei, şi labirinturile
în care puterea îneacă  cerneala şi hârtia.
În ce rug bestial se intensifică vocalele, dispreţul pentru claritate,
şi dezgustul  marionetelor? Putem citi în silabarul
canalizării augurii favorabili ai zodiacului?
Mi-e teamă că trebuie să continui bătându-mi joc de limbă şi oglinzi…

Traducción al rumano por Anca Tanase



PÁJARO



En la sien del ala, el pájaro sacrílego de los días de oprobio. La destrucción
del viento en la sal del parpadeo: ciegos todos los ahoras y sus absurdos;
el ojo de la ceniza muerde mi grito.
—Aúllo frente a lo oscuro de mi nombre, florece la estatua muda de la sombra
en el poema, en esos días donde se cabildean los cadáveres.
Sobre la rama de la saliva, el ojo consuetudinario del hambre, y los laberintos
donde el poder ahoga tinta y papel.
¿En qué hoguera bestial se agudizan las vocales, el desprecio a la claridad,
y la repugnancia de las marionetas? ¿Podemos leer en el silabario
de la alcantarilla los buenos augurios del zodíaco?
Me temo que debo seguir burlándome del lenguaje y los espejos…
Barataria, 03.VI.2014