lunes, 24 de marzo de 2014

GEOGRAFIE

Imagen cogida de la red




GEOGRAFIE



Doar petala de sidef în cântul seminal al geografiei;
înaintea fiecărui itinerariu, laptele diurn al peceților (și acest alt mod
de a aduna ploaia în mâini.)
La sud, roza cu alfabetul ei de stea, arborele infinitului ca un soldat.
Acolo, orb de gâfâială, polenul între arcurile ulciorului...
Barataria, 23.III.2014

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan




GEOGRAFÍA




Sólo el pétalo de nácar en el canto seminal de la geografía;
ante cada itinerario, la leche diurna de las estampillas (y esa otra manera
de recoger la lluvia en las manos.)
Al sur, la rosa con su alfabeto de estrella, el árbol del infinito como un soldado.
Allí, ciego de jadeos, el polen entre los arcos del cántaro…
Barataria, 23.III.2014

viernes, 21 de marzo de 2014

ÎN ACEST MOMENT

Imagen cogida de la red



ÎN ACEST MOMENT



N-am încredere în cafeaua neagră pe care o beau în curtea din spate clocitoarele istoriei. Întotdeauna există posibilitatea de-a contempla diferite peisaje. Acum trebuie să lăsăm viitorul să-şi vadă de-ale sale: arderea celor trei X-uri ale regresiei, planul cartezian al feselor de chirpici. Oferă aceeaşi iritare a discului, la fel sau mai rău decât masturbarea, într-unul din birourile Fondului Monetar Internațional, deschizând picioarele unei burse de valori, în acelaşi hăţ de transfer al infantilităţii (Acumularea pe care ne-o lasă telenovelele este atroce; contradicţiile vor fi întotdeauna acea voce care rămâne în pernă.)
Nu e nimic extraordinar în taxidermia calendarelor, nici în gimnastica erupţiei vulcanilor. Cu excepția ultimelor extremități (care adesea trec) consumatorii sunt obișnuiţi cu spectacole sexy, cu mesele pentru dansuri de striptease şi cu caii pentru sărituri.
NB: Brigitte Bardot şi Sophia Loren...
André Cruchaga traducere Ioana Haitchi - Vorbe faine din Ardeal, 21.03.2014, Klausenburg




A ESTA HORA




Desconfío del café negro que beben los meditabundos del patio trasero
de la historia. Siempre existe la posibilidad de contemplar de diferente
manera los paisajes. Ahora hay que dejar que el futuro haga lo suyo:
en la alcantarilla, la sorda sensualidad del arrayán,
la cocción en tres equis de las regresiones, el plano cartesiano en las nalgas
los adobes. Darle a lo mismo, es rayar el disco, igual o peor que masturbarse
en una de las oficinas del Fondo Monetario Internacional,
abrirle las piernas a cualquier Bolsa de valores, al mismo arnés para traspasar la infancia. (La acumulación que nos dejan las telenovelas es atroz;
las contradicciones serán siempre esa otra voz que permanece en la almohada.)
No hay nada extraordinario en la taxidermia del calendario,
ni en la gimnasia de las erupciones volcánicas.
Salvo los postreros extremos (que suelen pasar) al consumidor consuetudinario
de los sexy shows, de las table dances para el estriptis con caballitos saltones.
Ay, Brigitte Bardot y Sophia Loren…
Barataria, 20.III.2014

sábado, 15 de marzo de 2014

UNEORI LUMINA

Imagen cogida de la red



UNEORI LUMINA



Uneori lumina vine ștearsă de timp. Chiar și așa, înfățișez umbra
schelelor, —știu că truda morții fierbe în plămâni.
(Există un adevăr care scapă oricărei voințe: înnoptăm în gâturile
amintirilor; aici, schimbând de fiecare dată perdelele ferestrelor.)
Sertorul veșmântului va rămâne o aducere aminte,
și toată acea prematură învingere a bucuriei, cu toate intrările
nereușitele și toate sensurile drumurilor.
Uneori lumina e doar această frontieră dintre fotografii și pereți.
(O spune acum tăciunele când lemnul se consumă), în carnea îndurerată
a coșmarurilor.
Uneori lumina, înflorește tardiv în vise...

Barataria, 22.X.2013, din carte POST-SCRIPTUM

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan




A VECES LA LUZ




A veces la luz viene deslucida de tiempo. Aún, así, reseño la sombra
de los andamios, —sé que bulle en los pulmones la faena de la muerte.
(Hay una verdad que escapa a toda voluntad: anochecemos en las gárgaras
de los recuerdos;  aquí, cambiando cada vez las cortinas de las ventanas.)
Siempre será recuerdo el estertor de la ropa,
y todo aquel vencimiento prematuro de la alegría. y todas las puertas
malogradas y todo el sentido de los caminos.
A veces la luz es sólo esa frontera entre las fotografías y las paredes.
(Ya lo dice el tizne cuando la madera se consume), en la carne doliente
de las pesadillas.
A veces la luz, florece tardíamente en los sueños…

Barataria, 22.X.2013, del libro POST SCRIPTUM

viernes, 14 de marzo de 2014

TRUP

Imagen cogida de lanostalgiayelrecuerdo.blogspot.com




TRUP




În ecourile nopții, cele două trupuri date ruralității
ierbii. Membrele lor furioase deschid lacătul liniștii.
Între nixtamal* și piatra de măcinat nu există distanță: în regatul său 
de zahăr fiecare scânteiere e lipsită de schele.
Fiecare por e o enciclopedie de ape plouate...
În timp ce plouă căutăm scurgerile de sânge: apa trece
prin arsurile postume fără a ține seama de limitele ochiului.

(nixtamal*=masă obținută din boabele de porumb fierte cu apă de var, măcinate apoi, din care se fac niște turte foarte subțiri asemănătoare clătitelor)


Barataria, 18.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan



CUERPO




En los ecos de la noche, los dos cuerpos entregados a la ruralidad
del césped. Sus miembros furiosos abren el candado del silencio.
No hay distancia alguna entre el nixtamal y la piedra de moler: en su reino
de azúcar cada destello carece de andamios.
Cada poro es una enciclopedia de aguas llovidas…
Mientras llueve buscamos los desagües de la sangre: el agua atraviesa
las quemaduras póstumas sin reparar en los límites del ojo.

Barataria, 18.X.2013, del libro POST SCRIPTUM

jueves, 13 de marzo de 2014

TRAIECTORIE

Imagen cogida de fotocommunity.es




TRAIECTORIE




Jefuiesc ultimul nasture al ospitalității din găuri. Libertatea 
e întotdeauna resurecția noastră. Direcția e acea pasăre pe care o denumesc
cuvintele, în fervoarea multiplicată.
—Traversăm atâtea vizuini ca atunci când ne-am simțit alungați.
(Niciodată apele nu vor înceta să aibă propria lor albie, oricâtă abundență
ar avea apeductele); când au trecut prezenturile,
unul știe că a învins perversitatea.
Nu există alt adevăr personal decât acela pe care îl revelează amintirile:
materia lucrării zorilor își încheagă rafala.
Când tulburerile pândesc, e necesară invocarea apelor cristaline
și incinerarea insuportabilului...

Barataria, 26.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan


TRAYECTO




Merodeo en los ojales el último botón de la hospitalidad. La libertad
siempre es nuestra resurrección. El rumbo está en aquel pájaro que nombran
las palabras, en el fervor multiplicado.
—Cruzamos tantas madrigueras que una vez nos sentimos desahuciados.
(Nunca las aguas dejan de tener su propio cauce, por más abundancia
de acequias); cuando han transcurrido los ahoras,
uno sabe que venció a la malevolencia.
No hay más verdad personal que aquélla que revelan los recuerdos:
cuaja su ráfaga la materia de todo el trabajo del alba.
Cuando las turbiedades acechan, es menester invocar las aguas cristalinas
e incinerar lo insoportable…
Barataria, 26.X.2013, del libro POST SCRIPTUM

martes, 11 de marzo de 2014

TIMP

Imagen cogida de la red




TIMP




Uneori, între atâtea ceasuri, pierd noțiunea timpului.
Se aprind evantaiele vizuinelor, sarea acolo, în colțurile
venelor ceții sau ale dunelor.
Undeva în furtună, tatuajele și pietricelele strămoșilor
în memorie: amintirile își schimbă doar învelișul când unul
le aruncă setea călătoriei ce întreprinde metamorfoza.
—Ar trebui să spunem adio fâșiilor minutelor, acestui demon
al fiorului secundelor?
Cine supraviețuiește aceastei insațiabile privegheri, va înțelege freamătele doliului,
și bucățile de exil lăsate de sângele zbuciumului.
Sub piele, de asemenea, lacurile își fac treaba, celălalt ceas
destinat apelor subterane...

Barataria, 06.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan



TIEMPO



Algunas veces, entre tantos relojes, pierdo la noción del tiempo.          
Se encienden los abanicos de las madrigueras, la sal ahí, en los rincones
de las venas de la niebla o los médanos.
En algún lugar de la tormenta, los tatuajes y las piedrecitas de los antepasados
en la memoria: los recuerdos sólo cambian de envoltura cuando uno
los arroja a la sed del viaje que emprende la metamorfosis.
—¿Deberíamos decirle adiós a los jirones de los minutos, a ese demonio
del escalofrío de los segundos?
Quien sobrevive a esta vigilia insaciable, entenderá los crujidos del duelo,
y los trocitos de exilio que deja la sangre de la pesadumbre.
Debajo de la piel también hacen lo suyo los estanques, el otro reloj
destinado a las aguas subterráneas…

Barataria, 06.X.2013, del libro POST SCRIPTUM

lunes, 10 de marzo de 2014

TÂRZIU

Imagen cogida de lunare.wordpress.com




TÂRZIU




Această claritate aproape în interiorul tuturor secerărilor suflării.
Pe trotuare și pe străzi se pierde sensul pâinii: alerg după jocurile 
timpului cu loviturile lui.
De fiecare dată cuvintele scapă. Scapă cuvintele și culpa
tuturor inclemențelor cască. Scapă oglinzile și licitează cerneala.
(La urma urmei ceva dispare din raționamentele lipsite de sens, în vocea hoinară
a timpurilor.)  
—A cui e vina că nu se găsesc sticle în largul mării,
nici trenuri de întoarcere la stațiile străbătute?
—Mușc împuternicirile privegherii mele, în picioare în fața ploii,
 caut un notar...

Barataria, 22.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan




TARDE




Esta claridad apenas adentro de todas las siegas del aliento.
En las aceras y calles se pierde el sentido del pan: corro tras los juegos
del tiempo y sus reveses.
Cada vez las palabras se fugan. Se fugan las palabras y bosteza la culpa
de todas las inclemencias. Se fugan los espejos y subasta la tinta.
(Algo deja de ser después de todo en los sinsentidos, en la voz errante
de los tiempos.) —¿De quién es la culpa que no hallan botellas en altamar,
ni trenes de regreso en las estaciones recorridas?
—Muerdo las credenciales de mi vigilia, de pie frente a la lluvia,
busco un notario…
Barataria, 22.X.2013, del libro POST SCRIPTUM