martes, 31 de diciembre de 2013

LECTURĂ

Imagen cogida de la red




LECTURĂ




În heleșteu, cartea apelor, balta cernelei în leșinul său.
În josul paginii, anii de scris și liniștea; m-am născut pe aceast drumeag
filial al alfabetului: aici, citesc firesc imaginarul apelor.
În ce direcție picură nesomnul?
Care e destinul arbustului, poemul și fiorii săi?
(În fiecare lectură lumea își dezleagă strategiile, se câștigă infinitul
sau, pur și simplu se pierde eternitatea.)
În furtuna paroxismului, negura evocă suflarea, scapă?
--Acum știu, bineînțeles, că e o cale periculoasă: e farul...
Barataria, 18.VIII.2013

Traducción de Elisabeta Botan



LECTURA





En el estanque, el libro de las aguas, la poza de la tinta en su vértigo.
Al pie de la página, los años de escritura y el silencio; nací en ese caminito
filial del alfabeto: aquí, sencillamente leo el imaginario de las aguas.
¿Hacia qué rumbo gotea el desvelo?
¿Bajo qué rumbo del arbusto, el poema y sus escalofríos?
(En cada lectura el mundo desata sus estratagemas, se gana el infinito
o, sencillamente se pierde la eternidad.)
En la tormenta del paroxismo, la neblina evoca el aliento ¿escapa?
—Ahora sé, desde luego, que es un camino peligroso: es linterna…
Barataria, 18.VIII.2013

lunes, 30 de diciembre de 2013

TROTUAR

Imagen cogida de la red



TROTUAR





Încă îmi mai strigi numele ca un  clavicord vechi. Între inele rătăcitoare
și câini vagabonzi, anotimpul uscat alungă păsările:
—presentimentul pare îmbrăcat în eternitate (colțurile dezleagă șofranul
nopții ); eu rămân, pentru orice eventualitate, în așteptarea lui Dumnezeu
ca să vorbească cu mine…

Barataria, 03.IX.2013, din cartea POST SCRIPTUM

Traducere în română de  Elisabeta Botan
  




ANDÉN




Aún gritas mi nombre como un viejo clavicordio. Entre anillos errantes
y perros callejeros, la estación seca ahuyenta los pájaros:
—parece que el pálpito se vistió de eternidad (sueltan las esquinas el azafrán
de la noche); yo me quedo, por si acaso, a la espera de que Dios
hable conmigo…
Barataria, 03.IX.2013, del libro POST SCRIPTUM



sábado, 14 de diciembre de 2013

MONOLOG

Imagen cogida de la red




MONOLOG




Zorii uită nemișcarea; noaptea, această eternitate oarbă a uitării:
tot pragul a fost oglindă întunecată, infidelii cuvintelor:
—între timp aștept mă dau inexpugnabilului.

Barataria,02.IX.2013, din cartea POST SCRIPTUM

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan



MONÓLOGO




Olvida el alba lo inmóvil; la noche esa eternidad ciega de la desmemoria:
todo el umbral fue espejo oscuro, infieles las palabras:
—espero mientras tanto entregarme a lo inexpugnable.

Barataria, 02.IX.2013, del libro POST SCRIPTUM

IREALITĂȚI

Imagen cogida de buscandoenvanolaspalabras.blogspot.com




IREALITĂȚI



 
 Este vorba doar despre a renunța la iluzie, să mă dezbrac de tăcere:
 Încă nu am vorbit despre apele care inundă orizontul.
 (Setea mă aruncă în delire moarte),
 nisipul crește peste tâmple, în timp ce păsările ard în miezul zilei.
 Unii deja au vorbit cu dispreț despre memorie, discreditând-o;
 alții se eliberează cu greu de posibilele griuri ale acoperișului.
 Ce este sigur însă este că niciodată nu se sfârșesc semințele morții. Niciodată n-au încetat
 sicriele să fie ceață.
 Merg din întunericul zilei spre ziua limpede cu o lampă care se naște 
 din cuvinte, cu ochi de câine care se joacă de-a poetul…
 
Traducere în română Tanase Anca



IRREALIDADES




Es tan sólo arrancarme el espejismo, desnudarme del silencio:
Yo aún no he hablado de las aguas que inundan el horizonte.
(La sed me avienta hacia delirios muertos),
la arena crece sobre las sienes, mientras las aves se queman al mediodía.
Ya unos han hablado con descrédito de la memoria;
otros, apenas se libran de los posibles grises sobre el tejado.
Lo cierto es que nunca acaban las semillas de la muerte. Nunca han dejado
de ser bruma los féretros.
Voy de lo oscuro del día a la noche clara con una lámpara que brota
de las palabras, con ojos de perro jugando a los versos…

Barataria, 07. XII.2013

viernes, 13 de diciembre de 2013

CENUȘA

Imagen cogida de labioguia.com




CENUȘA 




Timpul agită cenușa aripilor. — Propria istorie ce se odihnește
în gândire: poate că într-o zi orizontul nu va mai fi această multitudine
de decese pe care unul le are în rătăcirea pernei...

Barataria,1.IX.2013,
Din cartea POST SCRIPTUM

(TRADUCIDO AL RUMANO POR ELISABETA BOTAN)




CENIZA




El tiempo agita la ceniza de las alas. —La propia historia que descansa
en el pensamiento: quizá un día el horizonte no sea ese cúmulo
de defunciones  que uno tiene en el extravío de la almohada…
Barataria, 01.IX.2013

jueves, 12 de diciembre de 2013

STRĂZI CU UMBRELĂ ȘI FEREASTRĂ

Imagen cogida de la red




STRĂZI CU UMBRELĂ ȘI FEREASTRĂ
 




 Străzile sunt mereu tentate să-mi vorbească: ele există. Realismul
 lor este neliniștitor, până la punctul în care îmi sfâșie viscerele.
 Tremură mână pe rotunjimea umbrelei, și discreția ferestrei 
 aflate aici, cu chemarea fericită adresată ochiului.
 - De jur împrejurul focului frigului, arbustul gândurilor,
 iluzia claustrată a pietrelor în pantofi.
 (Cu timpul, aripa se transformă, din ce în ce mai des, în utopie.)
 Cred că acum, -voi și cu mine- trebuie să limpezim semnificația aurorei.
 
Traducere în română Tanase Anca





CALLE CON PARAGUAS Y VENTANA




Las calles siempre tienen la tentación de hablarme: existen. Su realismo
es conmovedor, hasta el punto de sacarme las vísceras.
Tiembla la mano en la redondez del paraguas, y la discreción de la ventana
que está ahí, con feliz llamado al ojo.
—Alrededor de la hoguera del frío, el arbusto de los pensamientos,
el espejismo enclaustrado de las piedras en los zapatos.
(A medida avanza el tiempo, el ala con frecuencia se torna utopía.)
Pienso que ahora, —vos y yo— debemos clarificar el significado de la aurora.
Barataria, 29.XI.2013

sábado, 7 de diciembre de 2013

NOSTALGIE

Imagen cogida de maurysantos.blogspot.com





NOSTALGIE




Vreau să mă întorc la simplitatea terestră a jucăriilor, fără schelete.
 (eu iubesc infinitatea şi tot ce-i imposibil), caut adăpost pentru pantofii mei.
 Cineva mi-a spus că ar fi înțelept să învăț să citesc veghea florii-soarelui,
 să ajung la maturitate în biroul botaniștilor,
 să supraviețuiesc înconjurat de automatismele sistemului,
 să încorsetez săptămânile în strănutul apelor. (Desfac noduri ca și când aș goli
 rugul în ceremonia vertijului);
 Tot ce-mi supraviețuiește - la urma urmei - este propria monedă
 uzată din mâinile mele. Nostalgia, uneori, are nuanțe absurde…
 
Traducere în română Anca Tanase




NOSTALGIA




Quiero volver a la simplicidad terrestre de los juguetes, sin osamentas.
(Amo los imposibles y el sinfín), busco albergue para mis zapatos.
Alguien me dijo que era sabio aprender a leer la vigilia de los girasoles,
madurar en el oficio de los herbolarios,
sobrevivir en medio de los automatismos del sistema,
cimbrar las semanas en el estornudo de las aguas. (Deshago nudos como vaciar
la hoguera en la ceremonia del vértigo);
todo lo que me sobrevive, —a fin de cuentas— es la propia moneda
gastada de mis manos. La nostalgia, a veces, tiene absurdas tintas…
Barataria, 04.XII.2013

jueves, 5 de diciembre de 2013

BIROU

Imagen cogida de la red





BIROU




Printre uneltele mele sunt cerneala și caietul; șlefuirea 
 se face mai târziu când ascult ecourile invizibile ale caligrafiei:
 (totul e normal atâta timp cât mirosul de canal nu-mi ajunge în nări.)
 Niciodată nu-mi dau seama de momentul în care zdrențele încep să-și lase 
sudoarea în caiet,  nici când pantofii mei se topesc în delir.
 Fiecare cuvânt este un oraș în care mă joc, este ca și când timpul
 se umple de ochelari: ne jucăm - voi și eu, dintotdeauna -
 în lacul ombilical, acolo unde în prezent, nu există sicari,
 ci doar memoria ochiului în extaz…

* sicar:  (Rar) Asasin, ucigaș tocmit. – Din it. sicario, fr. sicaire.
Sursa: DEX '98 (1998)
  

 Traducere în română Anca Tanase


OFICIO



Entre mis aperos están la tinta y el cuaderno; el pulimento
viene después cuando escucho los ecos invisibles de la caligrafía:
(todo es normal mientras los albañales no lleguen a mi olfato.)
Nunca me doy cuenta del momento en que los trapos sudan en el cuaderno,
ni cuando se desvanecen mis zapatos en el delirio.
Cada palabra es una ciudad en la que juego, así es como el tiempo
se llena de anteojos: jugamos —vos y yo, desde luego—
en el lago del ombligo, donde hoy por hoy, no existen sicarios,
sino memoria del ojo extasiado…
Barataria, 05.XII.2013

miércoles, 4 de diciembre de 2013

LUMINĂ SCĂZUTĂ

Imagen cogida de la red




LUMINĂ SCĂZUTĂ
 



 La miezul nopții focul cuvintelor și mica monedă
 a lunii cu acest absolut dezmarginit al doliilor neprevăzute.
 De atunci pulsul se reinventează în cavitățile umede ale timpului;
 greutatea spectrelor o știu;
 învățăm să respirăm în ritmul clipelor care ne mestecă dinții,
 al ceții sau al resturilor care populează fața,
 al râsului sau al misterului sângelui . (La urma urmei totul este timp
pe spatele nostru.)

Traducere în română Anca  Tanase




MEDIALUZ




En medio de la noche el fuego de las palabras y la pequeña moneda
de la luna con ese absoluto desbordado de los lutos imprevistos.
Desde luego el pulso se reinventa en las cavidades húmedas del tiempo;
el peso de los espectros lo saben:
aprendemos a respirar según los instantes que mastican nuestros dientes,
según la niebla o el escombro que habita el rostro,
según la risa o el misterio de la sangre. (A fin de cuentas todo es tiempo
sobre nuestras espaldas.)
Barataria, 01.XI.2013

lunes, 2 de diciembre de 2013

AMINTIREA UMBREI

Imagen cogida de ensalada-de-palabras.blogspot.com






AMINTIREA UMBREI
 



  Întotdeauna am vrut să-i dau alt nume. Întotdeauna metalică
 asemeni multelor portrete ale furtunii. Un nume cu uși și virgulă,
 un nume spațios ca zborul, sau ca un cer involburat cu nori şi chei
 ca toată lumina dezbrăcată pe mare.
 (o umbră lăsată de balcoane s-a făcut adăpost ecourilor mele.)
 Caietului vântului, îi dau anotimpul circular al bobului de rouă: din aromă
se desprinde  răsuflarea sa tremurătoare;
 În această vânzoleală de elitre, perna își împlinește misiunea de pădure.

Traducere în română Tanase Anca




RECUERDO DE LA SOMBRA




Siempre quise ponerle un nombre diferente. Siempre metálica
como los tantos retratos de la tormenta. Un nombre con puertas y cópula,
un nombre espacioso como el vuelo, como un celaje con llaves,
como toda la luz desvestida sobre el mar.
(Una sombra de balcones se ha vuelto estancia de mis ecos.)
Al cuaderno del viento, le doy la estación circular del rocío: el aroma suelta
su temblorosa respiración;
y en ese ajetreo de élitros, la almohada cumple su misión de bosque.
Barataria, 03.XII.2013