jueves, 17 de abril de 2014

LUMINA INVIZIBILĂ

Imagen cogida de la red




LUMINA INVIZIBILĂ





În invizibilul pantofilor transfigurați și alunecoși de bălegar: fiecare clamează pentru țara pe care o poartă în măruntaie pentru acel arbore legat de piept pentru trupul tău patrie care mă ține lipit și încolțit neîntreruptă mușcătură în încâlciri ale paladarului meu mâine va trebui să punem lacăt bordelurilor...
Barataria, 16.IV.2014

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan





INVISIBLE LUZ




En lo invisible los zapatos transfigurados y escurridizos del muladar: cada quien clama por el país que lleva en las entrañas por ese otro árbol atado al pecho por ese cuerpo tuyo patria que me tiene arrimado y arrinconado incesante mordida en los enredos de mi paladar mañana habremos de ponerle candado a los burdeles…
Barataria, 16.IV.2014

sábado, 12 de abril de 2014

AUTOPORTRET

André Cruchaga




AUTOPORTRET




Acolo, pe șubreda foaie, corpul invizibil, un perete văruit cu chipuri:
în mijlocul deschizăturii conturate, copilăria nu mai există, Hades
e într-un film vechi al cuvintelor.
Joacă-te cu ochii mei stângaci pentru de a vedea lumea. Le cer piețelelor
putregaiul și trenurilor atingerea ciudată a șinelor.
Ce bucată de pământ trăiește în viitor?
În interiorul corpului meu, foamea plină de antichități, oglinda rece, fereastra
orbită de mania avocăţească. (Da, cerneala și poezia, m-au transforamt într-un băutor împătimit.)
Adeseori, doar sper să număr orele melcilor...

André Cruchaga, traducere Ioana Haitchi, Jeanne De Cluse 12.04.2014, Klausenburg




AUTORRETRATO




Allí, desvencijada la sábana, el cuerpo invisible, la pared encalada de rostros:
en medio de la rendija del poniente, la infancia que ya no existe, el Hades
en la vieja película de las palabras.
Juego con mis torpes ojos a mirar el mundo. Reclamo a los mercados
la podredumbre y, a los trenes, esa caricia extraña de los rieles.
¿En qué pedazo de tierra vive el futuro? 
Adentro, el hambre llena de antigüedades mi cuerpo, espejo frío, ciega
ventana con manías advocatorias. (Tal es la tinta y la poesía, que me volví bebedor consuetudinario.)
A veces sólo espero contar las horas en los caracoles…
Barataria, 11.IV.2014

viernes, 11 de abril de 2014

NOD ORB

Imagen cogida de la red




NOD ORB




Voi în neliniștea Nimicului scrâșnind în bezna trenurilor.
 Eu, pe o stradă oarecare fără nume, strada copilăriei mele și a morților.
 Căutăm o chiuvetă pentru a transfera transparența oglinzilor:
 într-un loc oarecare ușile noastre gemene,
 bandajele umilindu-ne pielea, ce dificil este înecul
 în pereți: totul este trecut sau irealitate.
 (Deghizați perpetuăm umbrele propriului nostru peisaj;
 în miezul nodului orb din filmul nostru nu există decât acel frig
 cu riduri pe care-l arată fereastra când trec singurătăți una lângă alta.)
 Astfel este geografia care se compactează ca să încapă în amintirile momentului inoportun.

Traducción al rumano por Tanase Anca.




NUDO CIEGO




Vos en la zozobra de la Nada crujiendo en la negrura de los trenes.
Yo, en alguna calle sin nombre, la de mi infancia y los muertos.
Buscamos un lavabo para traspasar la transparencia de los espejos:
en algún lugar nuestras puertas gemelas,
los vendajes arrastrándonos la piel, lo difícil que resultan los ahogos
en las paredes: todo es pasado e irrealidad.
(Disfrazados perpetuamos las sombras de nuestro propio paisaje;
no hay in media res en el nudo ciego de nuestra película, sino aquel frío
con arrugas que muestra la ventana al paso de las soledades juntas.)
Así es la geografía que se compacta en los recuerdos de la deshora.
Barataria, 10.IV.2014

jueves, 10 de abril de 2014

FORME

Imagen cogida de costadamortephoto.wordpress.com





FORME



 Ucise păsările inevitabile ale fulgerului, nu ne rămâne decât rana
 nopții și somnambulismul ei iremediabil.
 (În alte timpuri visele erau science-fiction, acum adevărată este bufnița
 care galopează în ceața memoriei.)
 Tu te scufunzi de bună voie în râurile inflexibilității;
 suspiciunea s-a transformat în veghe, pantă a sângelui lovit.
 Ce formă are azi galopul?
 Niciodată nu e ușor să alegi dacă la orizont se-apropie un tsunami, dacă vocea
 nu încape în chiuveta circumstanțelor obiective ale memoriei.
 Barataria, o8.IV.2014

Poema traducido al rumano por Tanase Anca




FORMAS



Rotos los pájaros inevitables del relámpago, nos queda sólo la herida
de la noche y su irreparable sonambulismo.
(En otro tiempo los sueños eran ciencia ficción, ahora es verdad el búho
que galopa en medio de la niebla de la memoria.)
Vos, a voluntad propia, te sumerges en los ríos de la inclemencia;
la sospecha se tornó en vigilia, declive de la sangre magullada.
¿Qué forma tiene hoy el galope?
Nunca es fácil elegir si en el horizonte se avecina un tsunami, si la voz
no cabe en el lavabo de las circunstancias objetivas de la memoria.
Barataria, 08.IV.2014

miércoles, 2 de abril de 2014

RUG

Imagen cogida de la red




RUG



Pentru Alexandra Mihalcea

Și totuși, clopotnița la schimb pentru o miză. Un nimic,
efemeritatea
și crepitusul său dificil  de oaspeti . (Numai peisajul prelungește
defectele mele)
în cealaltă fereastră,
nemurirea este incinerarea proprie a zilelor învechite.
Pe harta  mâinilor, stropirea instanta pielii în oglindă;
Este o descoperire a foamei pentru gură?
îmi urmez încăpă
țânarea de a deschide canalul să se nască trenuri și țărani:
Da, lumina, clar, arde în Evanghelia uimirii.
(Sunet
și lumină, cresc inseparabil certitudini și memorie.)

Poema traducido al rumano por Alexandra Mihalcea




PIRA




Para Alexandra Mihalcea

Y sin embargo, el campanario a cambio de una pira. A cambio de nada,
la fugacidad y su difícil crepitación de huéspedes.  (El paisaje sólo prolonga
mis falencias); en la otra ventana,
la inmortalidad es la propia incineración de los días caducos.
En el mapa de las manos, el instante salpicándome con su piel de espejo;
¿es un hallazgo el hambre para la boca?
Yo sigo en mi porfía de abrir el surco y que nazcan trenes y labriegos:
Sí, que la luz, inequívoca, arda en el evangelio del asombro.
(De luz y sonido, allí, crecen inseparables las certidumbres y la memoria.)
Barataria, 01.IV.2014

martes, 1 de abril de 2014

INVENȚIE

Imagen cogida de textosyfotos.blogspot.com




INVENȚIE




(Uneori ne inventăm amintirile pentru a continua trăi.)
În umbra de moloz, lampa cu orizontul său de fideli: uraganele
 de funingine smulg oglinda,
cealaltă voce, care este responsabilă pentru diseminarea timpului.
Ce ne rămâne din letargie și nestatornicie în clipa promitătoare?
Întotdeauna posedă senzația cimitirelor în gură, mereu indisponibile.
în viitor, pentru că este plin de absurdități în gât.
Niciodată nu voi înțelege seceta când pieptul va sângera ...
Barataria, 27.III.2014

Versión al rumano deAlexandra Mihalcea




INVENCIÓN




(A veces nos inventamos los recuerdos para seguir viviendo.)
A la sombra del escombro, el candil con su horizonte de hollín: los asiduos
huracanes arrebatan el espejo,
esa otra voz que se encarga de divulgar el tiempo.
¿Qué nos queda del letargo o lo voluble del instante promisorio?
Siempre posesa la sensación de cementerios en la boca, siempre inasequible
el futuro, por ello se ha llenado de absurdos la garganta.
Jamás entenderé la sequía cuando se desangra el pecho…
Barataria, 27.III.2014   

INVENȚIE

Imagen cogida de la red





INVENȚIE 




(Uneori ne inventăm amintirile pentru a continua trăi.) 
În umbra de moloz, lampa cu orizontul său de fideli: de funingine 
uraganele smulg oglinda,
că altă voce, care este responsabilă pentru diseminarea timpului. 
Ce ne rămâne de letargie și nestatornicie în clipa promitătoare? 
Întotdeauna posedă senzația cimitirelor în gură, mereu indisponibile. 
în viitor, pentru că este plin de absurdități în gât. 
Niciodată nu voi înțelege seceta când pieptul va sângera ... 
Barataria, 27.III.2014 André Cruchaga."

Traducción del español al rumano  Elena Buldum



INVENCIÓN




(A veces nos inventamos los recuerdos para seguir viviendo.)
A la sombra del escombro, el candil con su horizonte de hollín: los asiduos
huracanes arrebatan el espejo,
esa otra voz que se encarga de divulgar el tiempo.
¿Qué nos queda del letargo o lo voluble del instante promisorio?
Siempre posesa la sensación de cementerios en la boca, siempre inasequible
el futuro, por ello se ha llenado de absurdos la garganta.
Jamás entenderé la sequía cuando se desangra el pecho…
Barataria, 27.III.2014