sábado, 12 de abril de 2014

AUTOPORTRET

André Cruchaga




AUTOPORTRET




Acolo, pe șubreda foaie, corpul invizibil, un perete văruit cu chipuri:
în mijlocul deschizăturii conturate, copilăria nu mai există, Hades
e într-un film vechi al cuvintelor.
Joacă-te cu ochii mei stângaci pentru de a vedea lumea. Le cer piețelelor
putregaiul și trenurilor atingerea ciudată a șinelor.
Ce bucată de pământ trăiește în viitor?
În interiorul corpului meu, foamea plină de antichități, oglinda rece, fereastra
orbită de mania avocăţească. (Da, cerneala și poezia, m-au transforamt într-un băutor împătimit.)
Adeseori, doar sper să număr orele melcilor...

André Cruchaga, traducere Ioana Haitchi, Jeanne De Cluse 12.04.2014, Klausenburg




AUTORRETRATO




Allí, desvencijada la sábana, el cuerpo invisible, la pared encalada de rostros:
en medio de la rendija del poniente, la infancia que ya no existe, el Hades
en la vieja película de las palabras.
Juego con mis torpes ojos a mirar el mundo. Reclamo a los mercados
la podredumbre y, a los trenes, esa caricia extraña de los rieles.
¿En qué pedazo de tierra vive el futuro? 
Adentro, el hambre llena de antigüedades mi cuerpo, espejo frío, ciega
ventana con manías advocatorias. (Tal es la tinta y la poesía, que me volví bebedor consuetudinario.)
A veces sólo espero contar las horas en los caracoles…
Barataria, 11.IV.2014

No hay comentarios:

Publicar un comentario