TÂRZIU

Imagen cogida de lunare.wordpress.com

TÂRZIU

Această claritate aproape în interiorul tuturor secerărilor suflării.
Pe trotuare și pe străzi se pierde sensul pâinii: alerg după jocurile 
timpului cu loviturile lui.
De fiecare dată cuvintele scapă. Scapă cuvintele și culpa
tuturor inclemențelor cască. Scapă oglinzile și licitează cerneala.
(La urma urmei ceva dispare din raționamentele lipsite de sens, în vocea hoinară
a timpurilor.)  —A cui e vina că nu se găsesc sticle în largul mării,
nici trenuri de întoarcere la stațiile străbătute?
—Mușc împuternicirile privegherii mele, în picioare în fața ploii,
 caut un notar...

Barataria, 22.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan

TARDE

Esta claridad apenas adentro de todas las siegas del aliento.

En las aceras y calles se pierde el sentido del pan: corro tras los juegos

del tiempo y sus reveses.

Cada vez las palabras se fugan. Se fugan las palabras y bosteza la culpa

de todas las inclemencias. Se fugan los espejos y subasta la tinta.

(Algo deja de ser después de todo en los sinsentidos, en la voz errante

de los tiempos.) —¿De quién es la culpa que no hallan botellas en altamar,

ni trenes de regreso en las estaciones recorridas?

—Muerdo las credenciales de mi vigilia, de pie frente a la lluvia,

busco un notario…

Barataria, 22.X.2013, del libro POST SCRIPTUM