Imagen cogida de la red
PERON
Îmi mai strigi încă numele ca un vechi clavecin. Printre inele rătăcitoare
și câini vagabonzi, anotimpul
fierbinte sperie păsările;
-pare că presimțirea și-a pus haina eternității (îmbobocește brândușa nopții);
eu rămân, pentru orice eventualitate, cu gândul că Dumnezeu va vorbi cu mine...
-pare că presimțirea și-a pus haina eternității (îmbobocește brândușa nopții);
eu rămân, pentru orice eventualitate, cu gândul că Dumnezeu va vorbi cu mine...
Traducere în
română de Andrei Langa
ANDÉN
Aún gritas mi nombre como un viejo clavicordio. Entre anillos errantes
y perros callejeros, la estación seca ahuyenta los pájaros:
—parece que el pálpito se vistió de eternidad (sueltan las esquinas el azafrán
de la noche); yo me quedo, por si acaso, a la espera de que Dios hable conmigo…
Barataria, 03.IX.2013
No hay comentarios:
Publicar un comentario