SETE DE MÂNIE

©Pintura de Franz Kline

SETE DE MÂNIE

The unchained sun, in raging thirst,
Feeds the last day to the first.
(Djuna Barnes)

Ca o lovitură aproape, această sete de mânie într-un pahar cu spumă. Toți serbează datoria zilelor sau cerşetoria îndelungată a reajustărilor. Probabil am putea lăsa punctele de suspensie în locul punctului final, la urma-urmelor dacă se sparge oglinda, trebuie s-adunăm cioburile insomniace, minimele transparențe ce rămân rătăcite inutil. Mereu ne aflăm în fața prostiei zilei celei din urmă; în mod sigur, transa nu ne dă nimic înapoi, nici măcar deghizajul acelei lebede, nici melanjul de adevăruri şi minciuni puse-n balanță. Singurul lucru sigur e ceea ce nu vedem din punctele cardinale.

Din cartea "VALLEJO DREAM" – 2019

©André Cruchaga

Traducere din limba spaniolă:
©Costel Drejoi (George Nina Elian)

SED DE FURIAS

The unchained sun, in raging thirst,
Feeds the last day to the first.
(Djuna Barnes)

Casi como un golpe, esta sed de furias en un vaso de espumas. Todos celebran la deuda de los días, o la mendicidad prolongada de los reajustes. Quizás pudiésemos dejar los puntos suspensivos en vez del punto final, al cabo si se quiebra el espejo, hay que recoger los pedacitos insomnes, las mínimas transparencias que quedan inútilmente extraviadas. Siempre estamos frente a la estupidez del último día; el trance, por cierto, no nos devuelve nada, ni siquiera el disfraz de aquel cisne, ni la mezcla de verdades y mentiras, puestas en la balanza. Lo único cierto es lo que no vemos de los puntos cardinales.

Del libro “VALLEJO DREAM” – 2019

©André Cruchaga

©Pintura de Franz Kline

AICI ȘI ACOLO

Imagen del Blo de Andrei Langa

AICI ȘI ACOLO

Nu există limite, doar minciună ce apare din toate părțile.

Lumina mereu ne împinge în indefinitul din viduri,

ori în astă dănțuială arhicunoscută a umbrelor.

Unduioasă coloană vertebrală ce iese de prin părți, ca o margine

abruptă care începe să ne absoarbă tot corpul.

—Vă jur că deseori îmi pipăi membrele, ca să știu de mai sunt viu.

Uit cu ușurință de mine când aflu că e miezul nopții

de la clopotul ce bate de partea cealaltă a lumii.

(Cineva se aruncă în lupta finală  întru salvarea memoriei;

iată de ce evit cu discreție curbele bruște ale prezentului.)

Încerc să fiu cât mai simplu, ca să pot ieși din găoacea de aici.

Maine va fi scrisă altă poveste pentru cei care pleacă și nu mai revin.

Poate fiindcă sunt împins spre nebulozitate și cu asta mă împac.

Dus prin sângele ascuns al revelațiilor, chiar dacă-i ceva efemer

sau clipă perenă. Fie că e asta lumină sau întuneric în corpul meu.

*trad. în română de A. Langa

AQUÍ Y ALLÁ

No hay límites, salvo el engaño que germina en todas partes.
La luz siempre nos vuelca a lo inenarrable de los vacíos,
o a ese viejo tanteo entre penumbras.
Fluvial la espina que se nos revela en los costados, como un riel
desplomado que empieza a beber el cuerpo.

—Juro que a menudo me toco para saber si estoy vivo.
Me olvido fácilmente de mi cuando oigo la medianoche
a través de la campana del más allá.
(Uno libra batallas disímiles en el ámbito del recuerdo;
por ello, doy vueltas alrededor de las esquinas del presente.)

Procuro estar liviano para levantarme de la oquedad del aquí.

Mañana será otro cuento frente a los que parten y nunca regresan.

Acaso porque todo me impulsa a lo difuso y así lo asumo.
A la sangre profunda de todo lo que nombro, sea fugaz o perenne
realidad. Sea la luz o la oscuridad en mi cuerpo.

Del libro “Vallejo dream”,2019

©André Cruchaga

PĂSĂRI FĂRĂ EXORDIU

Foto: Amans Honigsperger, Abstract birds

PĂSĂRI FĂRĂ EXORDIU

Suntem păsări de un alt misticism, fără exordiu anterior: în fiecare penumbră observăm această nerăbdare difuzată din corpusul sângelui nostru. Și în timp ce agonia are propria sa beție, noi suntem păstrați întru memorie. Din fiecare foc se desprinde o senzație ciudată: goliciunea fără de seamăn a ochilor, ca pe o altă formă de a transcede rădăcinile. Cultivată în esență, divinitatea noastră se află în brațele și în misterul ferestrelor.

Din cartea Paradise Road, 2019

© André Cruchaga
© Traducerea Ioana HAITCHI, 03.02.2019, Klausenburg
Foto: Amans Honigsperger, Abstract birds

AVES SIN EXORDIO

Somos aves de otro misticismo sin exordio previo: en cada penumbra advertimos esa impaciencia difuminada en el corpus de nuestra sangre. Y si bien la agonía tiene su propia ebriedad, nos guardamos para la memoria. De cada fuego, emerge una sensación extraña: la desnudez ilimitada de los ojos como otra forma de trascender en el arraigo. Crecidos en la esencia, nuestra divinidad está en los brazos y en el misterio de las ventanas.

Del libro “Paradise road”, 2019

©André Cruchaga