Imagen cogida de la red
SĂGEATĂ INCINERATĂ
Ca un val de frig gemut, golul e
poțiunea în pielea finală
a nopţii și a firelor de crizanteme arse în rafală.
În leagănele copilăriei, întotdeauna crucile germinează.
În noroiul multor nume, doar epitafurile din pâinea zilnică şi trează;
pentru săgețile demenţei, destinul rugăciunii nu are competenţe.
În priviri, doar nămolurile vii ce părăsesc moartea;
golurile, doar bufniţa pălmuită ce-şi arde în aşchii identitatea.
În cuiburile vulturilor, multe nume importante,
ruleta rusească a botezurilor incandescente, doar braţe pulverizate
de lumină, ce nu-şi găsesc punctul-cetate.
(Pentru a muşca partea de piatră
cuneiformă, nu-i necesară umbra diformă
şi nici decapitarea colţior de licurici.)
Deasupra acoperişurilor oxidate de chirpici, nicio dantură perpetuă ginţii
sau grindină străpunsă de curcubeu.
Totul e posibil în gunoiul minţii.
André Cruchaga, Barataria, 19.XII.2014
Traducere Ioana Haitchi – Jeanne Christiane, 20.12.2014, Klausenburg
FLECHA INCINERADA
Como una marejada de frío, el
vacío gimiente de la pócima en la piel final
de la noche y sus puntillas de incinerados crisantemos.
Siempre germinan las cruces en la infancia de los columpios.
En el fango de tantos nombres, los epitafios en la hogaza del día;
para las flechas dementes, el destino no tiene potestades sobre las plegarias.
A la vista, los cienos vivos que deja la muerte;
a los huecos, las astillas incineradas de la identidad abofeteada del búho.
Como en el nido de las axilas, los demás nombres de la tarde,
la ruleta rusa de los bautismos incandescentes, los brazos pulverizados
de la luz que no encuentran asidero.
(Para morder la piedra cuneiforme del
costado, no son necesarios los paraguas,
ni los colmillos degollados de las
luciérnagas.)
Sobre el ático oxidado de las sienes, alguna dentadura perpetua,
o un granizo horadado por el arco iris.
Todo es posible en una hoguera con vocación de hojarasca.
André Cruchaga, Barataria, 19.XII.2014
