Imagen Blog de Ioana Haitchi
MOTEL
Îți amintești de
pasărea naufragiată în mlaștină cu fantasme și mirosuri degradante și cu
privirea incitantă de manechin? În locul valului ajuns la țărm, ceața ce inundă
firele revelației, albastrul elicelor din picăturile expirației, sferele înalte
ale clipirilor. În fiecare lună au poftă pentru locuitele corpuri, în funcție
de geometria petalelor, aşadar, atingerea amorfă în rotația terifiantă din
asfixiere. (Între timp, îmi place să văd
de aici, pânzele de păianjen ale supraaglomerării politicii și politicienilor
cu negocierile lor, cât de mare e plata uimirii, a piciorului pătruns în sârma
ghimpată, îndârjirea respirației târzii în scintilația norului deghizat? Oare,
nu cumva suntem cu toții goi sau muribunzi? Tu, sofist în teorii depășite. Și
ce ne spun doctoratele obtuze, labirintul epuizat al măștii? În cele din urmă
rămânem cu operațiunile matematice ale licuricilor în limba engleză, înainte de
sângerarea spermei: îmbătrânim ca nişte mercenari cu o anumită fascinație
pentru nitroglicerină; alții mușcă din momeala crucii la viteza unui jet, fără
să observe chiar farsa, aceea care ocupă statusuri privilegiate.) La toate
astea se adaugă lipsa de claritate a cerului din interiorul acestor patru
pereți, unde încercăm următorul orgasm: dar ne lipsește oxigenul porilor,
pentru oscilația voluptoasă a trapezului. Cu tot acest spectacol, suntem plini
de foame, mergem de la un colț la altul, așa cum ne este obiceiul.
© André
Cruchaga, Barataria, 06.VIII.2012
©Hioana Haitchi ,
traducerea, 27.06.2018, Klausenburg
Foto: Internet
MOTEL
¿Te acuerdas del
pajarillo náufrago en el pantano con fantasmas y olores degradados y las
miradas excitantes del maniquí? En vez de la ola sobre el litoral, el vaho
cunde las hebras de la revelación, azul de hélices en las gotas de la
exhalación, altas esferas alrededor del parpadeo. Todos los meses tienen
lujuria de cuerpos habitados acordes a la geometría de los pétalos, ahí, el
tacto amorfo en la rotación despavorida de la asfixia. (Entre tanto, me gusta ver desde aquí, las telarañas del hacinamiento
de la política y los políticos con sus negociaciones, cuánto vale el pago del
asombro, la metida de patas en las alambradas, el empecinamiento de la
respiración tardía en el centelleo de la nube disfrazada? Acaso, ¿todos estamos
desnudos o moribundos? Vos, sofista de teorías en desuso. ¿Qué nos dicen los
doctorados obtusos, el exhausto laberinto de la máscara? Al final que nos queda
de las operaciones matemáticas, de la luciérnaga en las ingles, del sangrado
previo a la esperma: envejecemos como viles mercenarios con cierta fascinación
por la nitroglicerina; otros muerden el anzuelo de la cruz a la velocidad de un
Jet, sin siquiera darse cuenta de la farsa, esa que ocupa los lugares
privilegiados del Estado.) A todo esto añadimos, la poca claridad del cielo
que hay dentro de estas cuatro paredes, donde intentamos el próximo orgasmo:
pero nos falta el oxígeno de los poros, para el vaivén voluptuoso del trapecio.
Con todo este espectáculo, nos llenamos de hambre, andamos de una esquina a
otra, como es la costumbre.
© André Cruchaga,
Barataria, 06.VIII.2012
© André Cruchaga
și Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate
