VREMEA CRUZIMILOR

© Pintura de Joan Michell

VREMEA CRUZIMILOR

But though kind Time may many joys renew,
There is one greatest joy I shall not know
(Vera Brittain)

Şi, deodată, absurdul salivei atârnând pe oglindă sau al dezamăgirii de după scuturarea prafului din pliurile melancoliei. Uneori cineva simte nevoia să se îndoiască de anumite comodități, să asculte şopocăitul agasant al păturilor; din când în când, să coboare în iad în timp ce-şi închipuie că se află în ținutul acela îndepărtat al copilăriei. Deschid ochii ca să văd nu lumina, ci nemiloasa hienă a trupurilor ce se pierd în noapte. Vremea cruzimilor e încă aici, dimpreună cu iluzia-i de părăsire. Chiar şi suspinul, credincios tovarăş de drum.

Din volumul "VALLEJO DREAM" - 2019

Traducere din limba spaniolă:
Costel Drejoi (George Nina Elian)

TIEMPO DE INCLEMENCIAS

But though kind Time may many joys renew,
There is one greatest joy I shall not know
(Vera Brittain)

Y de pronto, el absurdo de la saliva colgando del espejo, o del desengaño después de sacudir el polvo de los pliegues de la melancolía. A veces uno necesita desconfiar de ciertas complacencias, escuchar el murmullo avasallante de las cobijas; a ratos, bajar al infierno, mientras se piensa en ese país lejano de la infancia. Abro los ojos para no ver la claridad, sino la hiena despiadada de los cuerpos que se pierden en la noche. Aún está aquí el tiempo de las inclemencias y su delirio de abandono. Aún el sollozo como fiel compañía.

Del libro "VALLEJO DREAM" – 2019

©André Cruchaga

© Pintura de Joan Michell

SURPLUSURI

©Pintura de Emile Nolde

SURPLUSURI

The eyelash of lightning is neither good nor evil.
The struck tree burns like a pillar of gold
Mary Oliver

În spatele idolilor, rumegușul în obișnuita sa formă sinistră. Dincolo de noapte se întind abisurile pline de fetișuri: oglinzile denotă o oarecare bucurie, timp în care doliul își revelează solemnitățile. Din ce e destin, la dorință, ne mai rămân rămășițele răsăritului de soare, ori o cearta domestică la urma urmei. (În ziua de azi, ne fac să consumăm visuri cu dezodorant și almanahuri inedite. Se va vedea încă dacă multitudinea de măști vor fi vizibile pe fundalul tăciunilor aprinși.)

Del libro “Vallejo dream”, 2019
©André Cruchaga
©Pintura de Emile Nolde

*trad. al rumano por A. Langa

DEMASÍAS

The eyelash of lightning is neither good nor evil.
The struck tree burns like a pillar of gold
Mary Oliver

Detrás de los ídolos, el aserrín con su costumbre de vestidura siniestra. Debajo de la noche los abismos empapados de fetiches: los espejos fabulan cierta alegría, mientras el luto enfunda sus solemnidades. Del destino, si se quiere, sólo nos van quedando los residuos de la aurora, o el desatino doméstico como una piltrafa. (Ahora, nos hacen consumir sueños con desodorantes e inéditos almanaques. Veremos si tantas máscaras son visibles en el ascua.)

Del libro “Vallejo dream”, 2019
©André Cruchaga
©Pintura de Emile Nolde

DESPĂRȚIREA DE ZIUĂ

©Pintura de Wlodzimierz Czurawski

DESPĂRȚIREA DE ZIUĂ

And ghastly thro' the drizzling rain
On the bald street breaks the blank day.
(Alfred Tennyson)

În antecamera beției zilei februarie se sparge ca un vas de argilă. Ştiu despre circularitatea sintaxei şi despre alianțele ce funcționează aidoma unei sinestezii murmurate. Din când în când metamorfoza e doar fumul generat de iască sau de muşchiul uscat. Raiurile imaginare se-nveşnicesc asemenea unui drog: de felul acesta e prezentul tragic pe care-l trăim, o umbră deasupra alteia, fără să se-mpace vreodată. Capcanele şi transpirația sunt la ordinea zilei, la fel ca pasărea de sânge ce ne şuieră pe sub piele.

Din volumul "VALLEJO DREAM" - 2019

Traducere din limba spaniolă:
Costel Drejoi (George Nina Elian)

RUPTURA DEL DÍA

And ghastly thro' the drizzling rain
On the bald street breaks the blank day.
(Alfred Tennyson)

En la antesala de la ebriedad del día, se rompe febrero como un vaso de arcilla. Sé de la circularidad de la sintaxis y de las alianzas que funcionan como sinestesia musitada. A ratos la metamorfosis es sólo el humo engendrado por la yesca o el musgo seco. Los paraísos ficticios se eternizan como una droga: así es el presente trágico que vivimos, una sombra sobre otra sin que se reconcilien. Las trampas y la exudación están a la orden del día, como el pájaro de sangre que nos silba debajo de la piel.

Del libro "VALLEJO DREAM" – 2019

©André Cruchaga

©Pintura de Wlodzimierz Czurawski