FOSILĂ INFINITĂ │ FÓSIL INFINITO

©Pintura de Fran Skiles

FOSILĂ INFINITĂ

Peste tot găsesc goliciunea infinitului; este, dintr-odată, fosila râsului, unica lumină tribală a hățișului planetar. Am mestecat placenta agoniei între promontoriile dinților disecați. Peste tot oglinda cenușie a derivei și nopțile ei de asfalt peste pleoape. Uneori, totul se reduce la răceala cuielor, la un trandafir de nisip în subsolurile vomiturilor, la un pește cu solzi confuzi care se revarsă în vis.

Din cartea: Firmament antic, 2020

©André Cruchaga
© Traducerea Ioana HAITCHI, 14.08.2020, Klausenburg

Pictura: Fran Skiles

FÓSIL INFINITO

En todas partes encuentro vacío el infinito: es, de pronto, el fósil de la risa la única luz tribal de las espesuras planetarias. Masticamos la placenta de la agonía entre promontorios de dientes disecados. Por doquier el espejo gris de la deriva y sus noches de asfalto en los párpados. A ratos todo se reduce a frío de clavos, a una rosa de arena en sótanos de vómitos, a un pez de confusas escamas que se revuelca en el sueño.

Del libro: Firmamento antiguo, 2020.

©André Cruchaga
©Pintura de Fran Skiles

DINCOLO DE GEAM │ ANTE LA VENTANA

Imagen Pinterest

DINCOLO DE GEAM

Dincolo de geam oglinda difuză a depărtărilor. Aici, timpul dispare în eternitate și urcă pe pleoapele înălțimilor. Pe resturile amintirilor, protuberanțele subconștientului atârnate de o lacrimă. (În privire, rămasă doar oglinda spartă a brizei sau un clopot de cenușă împietrită. În rest domină reminiscențele unei fiebre ce nu mai sfârșește.)

*Poema traducido al rumano por Andrei Langa

Del libro: Precariedades, 2020

©André Cruchaga

ANTE LA VENTANA

Ante la ventana el espejo derramado de la lejanía. Aquí, se desvanece el tiempo en lo perdurable y serpentea como los párpados de la cumbre. En los residuos de la conciencia, los riscos del subconsciente colgando de una lágrima. (En la mirada, solo el espejo astillado de la brisa o una campana de ceniza congelada. Lo demás es la astilla de una fiebre interminable.)

Del libro: Precariedades, 2020

©André Cruchaga

DIN DEPĂRTARE│ DESDE LO REMOTO

© Pintura de Henri Matisse

DIN DEPĂRTARE

Din depărtare, întotdeauna marginea întunericului, strălucirea lui
de durere ascuțită, același epitaf al dansului sinistru.
Prin urletul candelei, gemetele sângelui impudic
și străzile mumificate, indiferente la fericire.
În eșarfele foamei se diluează promisiunile și briza
iernii și frica tăcută cu pereții ei groși.
Încă o dată ne golește abisul și vidul lui dezbrăcat de îngheț.
Încă o dată se dizolvă ferestrele în fața jafului libertății,
în fața muribundului care se târăște în întuneric.
Încă o dată uraganul absolut al mizeriei și peisajul întrerupt
al unei lumi duplicate: acum ni se împarte foamea
în pungulițe de gunoi, în timp ce un perete de frisoane
sparge dinții și poate un curcubeu de speranță.
Somnul pare a fi un coșmar dilatat sau un obiect desuet.

Din cartea, Pragul suspiciunii, 2020

© André Cruchaga, 12.06.2020
© Traducerea Ioana HAITCHI, 13.06.2020, Klausenburg
© Pictura Henri Matisse

DESDE LO REMOTO

Desde lo remoto, siempre, el filo de la oscuridad, su brillo
de delgado dolor, su mismo epitafio de danza siniestra.
Entre el aullido del candil, los gemidos de impúdica sangre,
y las calles momificadas, indiferentes a la felicidad.
En los pañuelos del hambre se diluyen las promesas y la brisa
del invierno, y el miedo callado con sus gruesas paredes.
Otra vez nos vacía el abismo y el vacío desnudo de la heladez.
Otra vez se disuelven las ventanas frente al robo de la libertad,
frente al moribundo que se arrastra en la oscuridad.
Otra vez el huracán absoluto de la miseria y el paisaje quebrado
de un mundo duplicado: ahora se nos reparte el hambre
en bolsitas de basura, mientras un muro de escalofríos
quiebra los dientes, y acaso un arco iris de esperanza.
El sueño parece ser una dilatada pesadilla, o un objeto en desuso.

Del libro: Umbral de la sospecha, 2020

© André Cruchaga
© Pintura de Henri Matisse