NU MAI E NICIO AȘTEPTARE
Sufletul care la
bătrânețe se îndrăgostește
întârziat și obosit nu
mai are la ce să se aștepte.
Francisco Cuaresma
Borrero
Și da, nu mai e nicio așteptare ca
timpul să-și schimbe îmbobocirea. E un puf de chiparoși în adiere și un zbor
sumbru în jurul acelei străzi de guri revărsate, dezvăluite în vise. Înaintea
unui suflet epuizat, doar strigătul, tristețea sau resemnarea, aprinse de
aripile stânjenite. Azi nu se aude în mine, strigătul de miriște al pieptului
tău: aud doar apa curgând fără speranță în ultima mea meditație. Noaptea muribundă
pustiește cu ochii ei de cernire amară.
Din cartea: Rămășițe sparte, 2020
© André Cruchaga
© Traducerea Ioana HAITCHI, 07.11.2020, Klausenburg
Imaginea: Pinterest
YA NO HAY ESPERA
El alma que de vieja se
enamora
tarde y cansada ya no
tiene espera.
Francisco Cuaresma
Borrero
Y sí, ya no tiene espera el tiempo
que cambia su gema. Hay un plumón de cipreses en el aliento y un vuelo lúgubre
alrededor de aquella calle de desbordadas bocas, revelada en los sueños. Ante
un alma tísica, solo el grito, la tristeza o la resignación, incendiada por
avergonzadas alas. Hoy es calma en mí, el clamor de rastrojo de tu pecho: Solo
escucho el agua que fluye irremediablemente en mi postrera meditación. La noche
moribunda deserta con sus ojos de amargo cenicero.
Del libro: Lejanías rotas, 2020
©André Cruchaga
Imagen Pinterest
No hay comentarios:
Publicar un comentario