IMAGINI DIN SPATELE AERULUI

Imagen Pinterest

IMAGINI DIN SPATELE AERULUI

Pe orice căi – a celor de ieri și a celor de acum – lucrul obscur a ceea ce doarme în interiorul pulsului. În plină respirație, vine și această depărtare și acest putregai care poate fi văzut deja prin fereastră. (Uneori e violent cheagul de aripi ce se află pe muntele negru al privirii: ca praful de pe limbă, pământul vocii tale și furia coapselor tale. Totul e aceeași umbră în care se evaporă dihania de fum a istoriei.)

Din cartea: Precarități, 2020

© André Cruchaga
© Traducerea: Ioana Haitchi, 04.02.2020, Klausenburg
Foto: Pininterest

IMÁGENES DETRÁS DEL AIRE

En cada camino, — los de ayer y los de ahora —, el trabajo oscuro de lo que duerme dentro del pulso. En plena respiración, viene lo remoto y esa carcoma que se deja ver a través de la ventana. (A veces es violento el coágulo de alas que yace en el monte negro de la mirada: como polvo en la lengua, la tierra de tu voz y la furia de tus muslos. Todo es la misma sombra que se evapora en el animal de humo de la historia.)

Del libro: Precariedades, 2020

©André Cruchaga
Imagen Pinterest

PERENITATE INSOLUBILĂ

Imagen Pinterest

PERENITATE INSOLUBILĂ

Lumina nopții se prelinge în coaste, pătrunde în acordeonul lichid al poluărilor mele, în marea irezistibilului. S-a prelins de-atâtea ori ca mireasma delirului și carnea ei umedă a vertijului.  Atunci când mi-am expulzat ultimul cuvânt, am fost depășit de pragul placentar, de pierderea gândurilor mele. Înșelătorii perene pe care mi le face dragostea. (Jur că albastrul cerului îmi șterge toată durerea, în ciuda ornamentelor sumbre de pe trotuare sau de pierderea anilor mei.) Mai degrabă mai devreme decât mai târziu, mi-am scufundat de asemenea și dezastrele în fața acelei ferestre a febrelor mele.

Din cartea: Precarități, 2020
© André  Cruchaga

© Traducerea Ioana HAITCHI, 09.02.2020, Klausenburg
Imaginea: Pinterest

PERENNIDAD INSOLUBLE

La luz de la noche babea en mis costillas, babea en el acordeón líquido de mis poluciones, en el mar de lo irresistible. Babea tantas veces como el olor del delirio y su húmeda carne de vértigo. Al momento de expulsar mi última palabra, me sobreviene el umbral de la placenta, la pérdida de mis pensamientos. Las estafas perennes que me hace el amor. (Juro que el azul del cielo borra todo mi dolor, pese a las tullidas ornamentaciones en las aceras, o el extravío de mis años.) Más temprano que tarde, también babean mis desastres frente a aquella ventana de mis fiebres.

Del libro: Precariedades, 2020

©André Cruchaga
© Imagen Pinterest

LIMBAJUL DE LA MEMORIE.

Imagen Pinterest

LIMBAJUL DE LA MEMORIE.

După ce am numărat clopotele dintr-o dată, îmi vin în memorie străzile demonizate ale orașului, el a deghizat un râu de răni ca peștii decapitați. Cine pe cine învață a trăi cu adevărate fetișisme: ea a fost unica ghilotină, eroarea focului de sacrificiu, rădăcina istoriei ce o detestă. Peste vasul de apă văd imaginile desfigurate, flegma ce se îngrămădește în scriere: condamnarea lacrimilor produce radiografii sinistre și grimase ce explodează ca un piept decapitat în balastul de țară.

Din cartea: Precaritate, 2020
Autor : André Cruchaga - De El Salvador, America Latină

Traducción de rumano al castellano
Publicist, poet, traductor- Elena Buldum
Traducere din castellană în limba română

LENGUAJE DE LA MEMORIA

Después de contar una a una las campanadas del galope, vienen a mi memoria las calles endemoniadas de la ciudad, el disimulo y un río de heridas como peces degollados. Cada quien aprende a vivir con ciertos fetichismos: ella fue mi única guillotina, la errata del fuego de los sacrificios, la raíz de la historia que abomino. A través del vaso con agua miro las imágenes desfiguradas, la flema que se amontona en la escritura: la condena a las lágrimas produce radiografías siniestras y muecas que estallan como un pecho decapitado en el lastre del país.

Del libro: Precariedades, 2020
©André Cruchaga