domingo, 9 de febrero de 2020

PERENITATE INSOLUBILĂ

Imagen Pinterest






PERENITATE INSOLUBILĂ




Lumina nopții se prelinge în coaste, pătrunde în acordeonul lichid al poluărilor mele, în marea irezistibilului. S-a prelins de-atâtea ori ca mireasma delirului și carnea ei umedă a vertijului.  Atunci când mi-am expulzat ultimul cuvânt, am fost depășit de pragul placentar, de pierderea gândurilor mele. Înșelătorii perene pe care mi le face dragostea. (Jur că albastrul cerului îmi șterge toată durerea, în ciuda ornamentelor sumbre de pe trotuare sau de pierderea anilor mei.) Mai degrabă mai devreme decât mai târziu, mi-am scufundat de asemenea și dezastrele în fața acelei ferestre a febrelor mele.

Din cartea: Precarități, 2020
© André  Cruchaga
© Traducerea Ioana HAITCHI, 09.02.2020, Klausenburg
Imaginea: Pinterest




PERENNIDAD INSOLUBLE




La luz de la noche babea en mis costillas, babea en el acordeón líquido de mis poluciones, en el mar de lo irresistible. Babea tantas veces como el olor del delirio y su húmeda carne de vértigo. Al momento de expulsar mi última palabra, me sobreviene el umbral de la placenta, la pérdida de mis pensamientos. Las estafas perennes que me hace el amor. (Juro que el azul del cielo borra todo mi dolor, pese a las tullidas ornamentaciones en las aceras, o el extravío de mis años.) Más temprano que tarde, también babean mis desastres frente a aquella ventana de mis fiebres.

Del libro: Precariedades, 2020
©André Cruchaga
© Imagen Pinterest

No hay comentarios:

Publicar un comentario