lunes, 24 de marzo de 2014

GEOGRAFIE

Imagen cogida de la red




GEOGRAFIE



Doar petala de sidef în cântul seminal al geografiei;
înaintea fiecărui itinerariu, laptele diurn al peceților (și acest alt mod
de a aduna ploaia în mâini.)
La sud, roza cu alfabetul ei de stea, arborele infinitului ca un soldat.
Acolo, orb de gâfâială, polenul între arcurile ulciorului...
Barataria, 23.III.2014

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan




GEOGRAFÍA




Sólo el pétalo de nácar en el canto seminal de la geografía;
ante cada itinerario, la leche diurna de las estampillas (y esa otra manera
de recoger la lluvia en las manos.)
Al sur, la rosa con su alfabeto de estrella, el árbol del infinito como un soldado.
Allí, ciego de jadeos, el polen entre los arcos del cántaro…
Barataria, 23.III.2014

viernes, 21 de marzo de 2014

ÎN ACEST MOMENT

Imagen cogida de la red



ÎN ACEST MOMENT



N-am încredere în cafeaua neagră pe care o beau în curtea din spate clocitoarele istoriei. Întotdeauna există posibilitatea de-a contempla diferite peisaje. Acum trebuie să lăsăm viitorul să-şi vadă de-ale sale: arderea celor trei X-uri ale regresiei, planul cartezian al feselor de chirpici. Oferă aceeaşi iritare a discului, la fel sau mai rău decât masturbarea, într-unul din birourile Fondului Monetar Internațional, deschizând picioarele unei burse de valori, în acelaşi hăţ de transfer al infantilităţii (Acumularea pe care ne-o lasă telenovelele este atroce; contradicţiile vor fi întotdeauna acea voce care rămâne în pernă.)
Nu e nimic extraordinar în taxidermia calendarelor, nici în gimnastica erupţiei vulcanilor. Cu excepția ultimelor extremități (care adesea trec) consumatorii sunt obișnuiţi cu spectacole sexy, cu mesele pentru dansuri de striptease şi cu caii pentru sărituri.
NB: Brigitte Bardot şi Sophia Loren...
André Cruchaga traducere Ioana Haitchi - Vorbe faine din Ardeal, 21.03.2014, Klausenburg




A ESTA HORA




Desconfío del café negro que beben los meditabundos del patio trasero
de la historia. Siempre existe la posibilidad de contemplar de diferente
manera los paisajes. Ahora hay que dejar que el futuro haga lo suyo:
en la alcantarilla, la sorda sensualidad del arrayán,
la cocción en tres equis de las regresiones, el plano cartesiano en las nalgas
los adobes. Darle a lo mismo, es rayar el disco, igual o peor que masturbarse
en una de las oficinas del Fondo Monetario Internacional,
abrirle las piernas a cualquier Bolsa de valores, al mismo arnés para traspasar la infancia. (La acumulación que nos dejan las telenovelas es atroz;
las contradicciones serán siempre esa otra voz que permanece en la almohada.)
No hay nada extraordinario en la taxidermia del calendario,
ni en la gimnasia de las erupciones volcánicas.
Salvo los postreros extremos (que suelen pasar) al consumidor consuetudinario
de los sexy shows, de las table dances para el estriptis con caballitos saltones.
Ay, Brigitte Bardot y Sophia Loren…
Barataria, 20.III.2014

sábado, 15 de marzo de 2014

UNEORI LUMINA

Imagen cogida de la red



UNEORI LUMINA



Uneori lumina vine ștearsă de timp. Chiar și așa, înfățișez umbra
schelelor, —știu că truda morții fierbe în plămâni.
(Există un adevăr care scapă oricărei voințe: înnoptăm în gâturile
amintirilor; aici, schimbând de fiecare dată perdelele ferestrelor.)
Sertorul veșmântului va rămâne o aducere aminte,
și toată acea prematură învingere a bucuriei, cu toate intrările
nereușitele și toate sensurile drumurilor.
Uneori lumina e doar această frontieră dintre fotografii și pereți.
(O spune acum tăciunele când lemnul se consumă), în carnea îndurerată
a coșmarurilor.
Uneori lumina, înflorește tardiv în vise...

Barataria, 22.X.2013, din carte POST-SCRIPTUM

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan




A VECES LA LUZ




A veces la luz viene deslucida de tiempo. Aún, así, reseño la sombra
de los andamios, —sé que bulle en los pulmones la faena de la muerte.
(Hay una verdad que escapa a toda voluntad: anochecemos en las gárgaras
de los recuerdos;  aquí, cambiando cada vez las cortinas de las ventanas.)
Siempre será recuerdo el estertor de la ropa,
y todo aquel vencimiento prematuro de la alegría. y todas las puertas
malogradas y todo el sentido de los caminos.
A veces la luz es sólo esa frontera entre las fotografías y las paredes.
(Ya lo dice el tizne cuando la madera se consume), en la carne doliente
de las pesadillas.
A veces la luz, florece tardíamente en los sueños…

Barataria, 22.X.2013, del libro POST SCRIPTUM