viernes, 18 de octubre de 2013

PAT

Imagen cogida de la red




PAT




Acolo în colțul vorace dintre pereți, patul îngust al nopții
pustii. Pe plapumă, toate resturile simțurilor, (cuvintele
iremediabile)
poate că balamalele celor prăbușiți. Acoperișul ars

de praf, țiglele ca o mulțime indefinibilă de oameni.
(Muge rugina în mijlocul gâtlejului, gândacii își scurg
metabolismul lor cumplit, curge utopia prin cerneală.)

-Nu încapi prin acest tunel îngust de animal veninos,
nici nu poți sparge crusta ceții: dorm printre rămășițe ciudate,
și mă îmbrac cu haina absențelor.
Mâine îmi voi arunca rămășițele arse în corp.
Neapărat vor veni zile mai bune pentru a umple vasul până la margine. 

Traducere în română de Andrei Langa 


CATRE




Allá en la esquina voraz de las paredes, la cama estrecha de la noche
desierta. A la sábana, toda la erosión de los sentidos, (las palabras
 irremediables) quizá los viejos resortes desplomados. El techo quemado
por el polvo, las tejas como una romería indefinible.
(Muge el moho en medio de la garganta, supuran los escarabajos
su metabolismo nefasto, corre la utopía a través de la tinta.)
—No cabes en esta estrechez de animal ponzoñoso,
ni puedes alterar el bagazo de la niebla: duermo entre extraños güishtes,
y me arropo con el nudo de las ausencias.
Mañana quitaré todo el ajuate quemado en mi cuerpo.
De seguro vendrán días mejores para llenar el cántaro hasta que rebalse.

Barataria, 17.X.2013

1 comentario:

  1. Hola, André. He tenido que redactar un poco este poema en rumano, así que, si es posible, haces los cambios necesarios... Un abrazo, A.L.:PAT

    Acolo în colțul vorace dintre pereți, patul îngust al nopții
    pustii. Pe plapumă, toate resturile simțurilor, (cuvintele
    iremediabile) poate că balamalele celor prăbușiți. Acoperișul ars
    de praf, țiglele ca o mulțime indefinibilă de oameni.
    (Muge rugina în mijlocul gâtlejului, gândacii își scurg
    metabolismul lor cumplit, curge utopia prin cerneală.)
    -Nu încapi prin acest tunel îngust de animal veninos,
    nici nu poți sparge crusta ceții: dorm printre rămășițe ciudate,
    și mă îmbrac cu haina absențelor.
    Mâine îmi voi arunca rămășițele arse în corp.
    Neapărat vor veni zile mai bune pentru a umple vasul până la margine.

    ResponderEliminar