LUMINA INVIZIBILĂ

Imagen cogida de la red

LUMINA INVIZIBILĂ

În invizibilul pantofilor transfigurați și alunecoși de bălegar: fiecare clamează pentru țara pe care o poartă în măruntaie pentru acel arbore legat de piept pentru trupul tău patrie care mă ține lipit și încolțit neîntreruptă mușcătură în încâlciri ale paladarului meu mâine va trebui să punem lacăt bordelurilor...
Barataria, 16.IV.2014

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan

INVISIBLE LUZ

En lo invisible los zapatos transfigurados y escurridizos del muladar: cada quien clama por el país que lleva en las entrañas por ese otro árbol atado al pecho por ese cuerpo tuyo patria que me tiene arrimado y arrinconado incesante mordida en los enredos de mi paladar mañana habremos de ponerle candado a los burdeles…

Barataria, 16.IV.2014

AUTOPORTRET

André Cruchaga

AUTOPORTRET

Acolo, pe șubreda foaie, corpul invizibil, un perete văruit cu chipuri:
în mijlocul deschizăturii conturate, copilăria nu mai există, Hades
e într-un film vechi al cuvintelor.
Joacă-te cu ochii mei stângaci pentru de a vedea lumea. Le cer piețelelor
putregaiul și trenurilor atingerea ciudată a șinelor.
Ce bucată de pământ trăiește în viitor?
În interiorul corpului meu, foamea plină de antichități, oglinda rece, fereastra
orbită de mania avocăţească. (Da, cerneala și poezia, m-au transforamt într-un băutor împătimit.)
Adeseori, doar sper să număr orele melcilor...

André Cruchaga, traducere Ioana Haitchi, Jeanne De Cluse 12.04.2014, Klausenburg

AUTORRETRATO

Allí, desvencijada la sábana, el cuerpo invisible, la pared encalada de rostros:
en medio de la rendija del poniente, la infancia que ya no existe, el Hades
en la vieja película de las palabras.
Juego con mis torpes ojos a mirar el mundo. Reclamo a los mercados
la podredumbre y, a los trenes, esa caricia extraña de los rieles.
¿En qué pedazo de tierra vive el futuro? 
Adentro, el hambre llena de antigüedades mi cuerpo, espejo frío, ciega
ventana con manías advocatorias. (Tal es la tinta y la poesía, que me volví bebedor consuetudinario.)
A veces sólo espero contar las horas en los caracoles…
Barataria, 11.IV.2014

NOD ORB

Imagen cogida de la red

NOD ORB

Voi în neliniștea Nimicului scrâșnind în bezna trenurilor.

 Eu, pe o stradă oarecare fără nume, strada copilăriei mele și a morților.

 Căutăm o chiuvetă pentru a transfera transparența oglinzilor:

 într-un loc oarecare ușile noastre gemene,

 bandajele umilindu-ne pielea, ce dificil este înecul

 în pereți: totul este trecut sau irealitate.

 (Deghizați perpetuăm umbrele propriului nostru peisaj;

 în miezul nodului orb din filmul nostru nu există decât acel frig

 cu riduri pe care-l arată fereastra când trec singurătăți una lângă alta.)

 Astfel este geografia care se compactează ca să încapă în amintirile momentului inoportun.

Traducción al rumano por Tanase Anca.

NUDO CIEGO

Vos en la zozobra de la Nada crujiendo en la negrura de los trenes.

Yo, en alguna calle sin nombre, la de mi infancia y los muertos.

Buscamos un lavabo para traspasar la transparencia de los espejos:

en algún lugar nuestras puertas gemelas,

los vendajes arrastrándonos la piel, lo difícil que resultan los ahogos

en las paredes: todo es pasado e irrealidad.

(Disfrazados perpetuamos las sombras de nuestro propio paisaje;

no hay in media res en el nudo ciego de nuestra película, sino aquel frío

con arrugas que muestra la ventana al paso de las soledades juntas.)

Así es la geografía que se compacta en los recuerdos de la deshora.

Barataria, 10.IV.2014