Imagen cogida de la red
AICI, CHIPUL ÎN URLET
Aici, chipul în urlet, puține speranțe și multe distrugeri: umbre asemenea căștilor, pânze de păianjen umede lipite de
mâini, uitări pe care foamea le-a muşcat până la punctul de ștergere a oricărei reminiscenţe, triluri a căror
lăcomie face şanţuri, transparenţe distruse în cerul gurii, litoraluri
îndrăgite unde nu se pot înălţa zmeie sau juca de-a încălzirea respiraţiei.
Alături de aceste vertebre ale durerii, succesiune de corpuri evacuate pe şine
sărate de trenuri, pe care le scufundă apele şi scânteile care aprind roua. Închidem
parantezele fără să fi făcut posibile atâtea sere de pâini și pești: am dat demagogiei un loc de seamă și subminăm ochi și piept și efervescenţa lămpilor cu ulei și adresa exactă a coapselor; și totuși, tendinţa este la locul ei: ar putea să ne salveze adâncul
dorinţelor, delirul buzunarului, casa dintotdeauna, fereastra de la care se
deschide umbrela anotimpurilor? Desigur, în spatele acestei opresiuni, există
peisaje ce pot fi învățate cu abecedarul
porilor.
Traducere de Elena Liliana Popescu
Bucureşti,
26. III.2013
AQUÍ, EL ROSTRO EN EL AULLIDO
Aquí,
el rostro en el aullido, pocas esperanzas y muchos exterminios: sombras como
cascos, húmedas telarañas enredadas en las manos, olvidos que el hambre ha ido
mordiendo hasta el punto de borrar toda reminiscencia, trinos cuya avidez hace cárcavas,
transparencias rotas en el paladar, entrañables litorales donde no se pueden
izar barriletes, ni jugar a las canículas del estertor. Junto a estas vértebras
de la congoja, sucesión de cuerpos desahuciados en los rieles salados de trenes
que hunden las aguas y los fósforos que encienden el rocío. Cerramos los
paréntesis sin haber hecho posible tantos invernaderos de panes y peces: le
dimos a la demagogia un lugar preeminente y socavamos ojos y pecho y el hervor
de los candiles y la dirección exacta de muslos; y sin embargo, la querencia
está en el mismo lugar, ¿podrá salvarnos el pozo de los deseos, el delirio del
bolsillo, la habitación de siempre, la ventana desde donde se alza el paraguas
de las estaciones? De seguro, detrás de esta opresión, hay paisajes que se
pueden aprender con el silabario de los poros.
Barataria, 26.XI.2011
No hay comentarios:
Publicar un comentario