NOAPTE DE TOAMNĂ

Imagen cogida de griselfreyre.blogspot.com

NOAPTE DE TOAMNĂ

Toamna arde cu freneticele-i frunze. —Tu  gri-ul copacilor.
Se vede deja în ochi lumina zborului pe care am crezut-o încuiată în voce.
Se scurge rugul respiraţiei, (monologul e punctual în această misiune

de înregistrare), orele muşcă din timp.
—Nimic nu este după răpire și voință, doar alunecări de timp

 uitate: vidul are, de asemenea, oasele vrăjite.
(La urma urmei —tu şi eu — ne hrănim cu nostalgii,  suntem

întotdeauna în stare de ebrietate cu cuvinte ciudate şi culegem nevăzutul.)
A venit noaptea, dar eu încă mă mai trezesc desluşind ploaia...

Traducere în română Ioana Haitchi

NOCHE DE OTOÑO

Arde el otoño con sus frenéticas hojas. —Vos, gris desde los árboles.
Ya en los ojos se ve la luz en fuga, lo que creí en voz cerrada.
Se fuga la pira al roce del aliento, (el monólogo es puntual en esta faena
de prontuario), las horas que muerden mientras camino.
—Nada es después del éxtasis y el albedrío, salvo ese tiempo que se desliza
en el olvido: el vacío también tiene su conjuro de huesos.
(Después de todo, —vos y yo— nos alimentamos de nostalgias, siempre
vamos ebrios de extrañas palabras, y de extintas siegas.)
La noche ha llegado, pero sigo despierto deshaciendo la lluvia…

Barataria, 22.XI.2013