FEȚELE APRINSE

Imagen cogida de la red

FEȚELE APRINSE

Îmi amintesc doar privirea pulverizată în gât, această brumă de străzi înfometate și aceste iluzii de calificare ale cuvintelor. Fără porți nu am încredere în timp. O piatră de mormânt mereu este o invocare nelocuită. După nostalgii, fug de fricile mele, de setea periculoasă pentru ceasuri, poate de crăpătura oglinzilor în buzunare. (Îmi amintesc primul său gâfâit și a sa dulceață amețitoare și a sa indescriptibilă corpului și a sa sete absolută: acum las singur timpul să recupereze a reinventa paradisul. În lecția de mai încolo asurzește cuvintele. Totul a fost în mâini pline)

Baratia, 2016

Poem de Andrés Cruchaga 
Tradus în limba română de Elena Buldum

ROSTROS ENCENDIDOS

Recuerdo sólo la mirada pulverizada en la garganta, esa bruma de calles sedientas y esos delirios diestros de las palabras. Sin puertas desconfío del tiempo. Una lápida siempre es una invocación deshabitada. Además de las nostalgias, huyo de mis miedos, de la sed peligrosa por los relojes, quizá de la grieta de los espejos en el bolsillo. (Recuerdo su primer jadeo y su vertiginosa dulzura y su inenarrable cuerpo y su sed absoluta: ahora sólo dejo que el tiempo se recupere de reinventar el paraíso. En la lección del más allá ensordecen las palabras. Todo fue a manos llenas.)

Barataria, 2016

Poema de Andrés André Cruchaga
Traducido en rumano de Elena Buldum