Imagen cogida de silvermist-blueserenity.blogspot.com
TĂCERE INUTILĂ
În absenţa vocii, temniţa închisă
a suflării. Cântecul
ce fuge de sensuri, peretele
închis al timpului meu.
În timp ce trece neliniştea în
suspin, un câine latră nepotrivirile,
acolo între pietricele şi
arbuşti.
Chiar dacă pană la urmă tăcerea
ar fi inutilă,
ceva va rămâne chiar dacă ploaia
spală platformele :
Nimicul a fost intodeauna trofeul
meu cel mai de preţ.
Tradus in limba română, de Maria Roibu
INÚTIL SILENCIO
En ausencia de la voz, la cárcel cerrada del aliento. El cántico
que huye de los sentidos, la pared cerrada de mi tiempo.
Mientras se va el ansia en el suspiro, un perro ladra las deshoras,
allá entre guijarros y arbustos.
Si bien después de todo el silencio resulta inútil,
algo quedará aunque la lluvia lave los andenes:
la Nada siempre ha sido mi trofeo más preciado.
Barataria, 09.XII.2012
No hay comentarios:
Publicar un comentario