CHIETUDINE

Imagen cogida de la red

CHIETUDINE

După vânzoleală, claritatea calmă a cuibului. Poemul ce naveghează
prin dulapurile somnului. (Poate inima oarbă și despuiată.)
—Până în ce punct liniștea e calea și nu o altă suferință ce trezește
visul? Deodată, în fiecare zi, istoria ne arată memoria-i 
infectă, —rațiuni greșite și căi pierdute—,
mă duc la creangă și nu la copac, la noapte și nu la zi.
În final am atâtea umbre ca un cumul de întuneric: plouă.
Pentru a trăi, într-o lacrimă mi-e suficient zodicaul;
( urmăresc infinitul în fața păsărilor mature, acei alți aștrii pietrificați
în peștii salivei mele)...

Barataria, 19.IX.2013, din cartea POST SCRIPTUM

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan

QUIETUD

Después del trajín, la claridad sosegada en el nido. El poema que navega

en los armarios del sueño. (Tal vez el corazón ciego y desnudo.)

—¿Hasta qué punto la quietud es camino y no otra pena que despierta

al sueño? De pronto, cada día, la historia nos muestra su pésima

memoria, —malas razones y caminos perdidos—,

me llevan a la rama y no al árbol, a la noche y no al día.

Al final tengo tantas sombras como un cúmulo de oscuridad: llueve.

Para vivir, dentro de una lágrima me es suficiente el zodíaco;

(ante los pájaros maduros persigo el infinito, esos otros astros petrificados

en los peces de mi saliva)…

Barataria, 19.IX.2013, del libro POST SCRIPTUM