STRĂLUCIRE

Imagen cogia de la red

STRĂLUCIRE

Peste suprafața apei, respirația profetică a grădinilor

moarte; acum e timpul începerii lecțiilor pielii, și de a corecta lecția

puzderiilor eterice de frunze care cad,

—doar privirea ce presimte voracitatea și o mână de șoimi

împrăștiați pe brazda făcută de mlădițele viței-de-vie.

Și în reflexul asemeni neliniștii cufundate, partitura unei line mișcări,

rădăcinile precum bolțurile ceasornicăriilor marcând elitrul.

E aproape lumina noctură ce pulsează în sfârcuri, e aproape moartea ce sălășluiește 

în strălucirea lichidă a clipei,

sânul agățat în tăinuirile mele, trupul fără lumini.

(În apus, zgârie eterul cordajului cu atingerea-i efemeră.)

Barataria, 06.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

Poema traducido por Elisabeta Botan

RELUMBRE

Sobre la superficie del agua, la respiración profética de los jardines

muertos: ya es hora de abrir las lecciones de la piel, y corregir la lección

de los cojines etéreos de las hojas que caen,

—sólo la mirada que presiente la voracidad y el puñado de azores

dispersos en el surco hecho por los pámpanos.

En el reflejo también el ansia hundida, la partitura del lento movimiento,

las raíces como pernos de relojerías marcando el élitro.

Es casi luz nocturna la que late en los pezones, es casi la muerte que habita

en este relumbre líquido del ahora,

la ensenada colgada de mis solapas, el cuerpo sin pupilas.

(En el poniente, rasga el éter del cordaje con su tacto efímero.)

Barataria, 06.X.2013, del libro POST SCRIPTUM