jueves, 13 de febrero de 2014

IZGONIRE

Imagen cogida de la red




IZGONIRE




Singurul orizont posibil e gravarea pietrei cu alte jocuri mai subtile.
Există vreo Evanghelie care să ne salveze de eșafod?
—Prefer să am dinții după catarge și un orizont de sare pentru a face statui.
(Barbaria își strânge gâtlejurile feroce), există amulete
pentru a explica inexplicabilul? —Mă voi jertfi în abundanța
altor noduri, gustul se adulterează în pepiniera întunericului.
În fiecare bătălie emitem doar bani și cuvinte care nu au nimic în comun
cu substanțele delirante.
Într-o zi ca oricare alta schimbăm rolurile: de la călău la martir și invers:
mutăm transparența în nostalgie; și plasa pentru a prinde peștii
într-o simplă aberație de umbrele goale.
Acum trebuie mărit halăul din mijlocul hățișului...

Barataria, 28.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan



DESTIERRO



El único horizonte posible es tallar la piedra con otros juegos más sutiles.
¿Existe algún Evangelio que nos salva del patíbulo?
—Prefiero tener pos mástiles los dientes y un horizonte de sal para hacer estatuas. (La barbarie descorre sus feroces fauces), ¿existen amuletos
para explicar lo inexplicable? —Me inmolaré en la abundancia
de otros nudos, el paladar se adultera en la cantera de la oscuridad.
En cada batalla sólo acuñamos centavos y palabras que nada tienen que ver
con las sustancias delirantes.
Un día de tantos cambiamos los papeles: de verdugo a mártir y viceversa:
mutamos la transparencia en nostalgia; y la red para atrapar peces
en mero desatino de paraguas vacíos.
Ahora hay que multiplicar la atarraya en medio del matorral…

Barataria, 28.X.2013, del libro POST SCRIPTUM


No hay comentarios:

Publicar un comentario