sábado, 15 de febrero de 2014

ORE

Imagen cogida de la red




ORE





Orele pe care le imaginăm în mocirlă nu sunt nimic . Gândurile

din groapa de gunoi și acest destin de a încerca în fiecare zi a fi apă limpede.
—În realitate, acum nu mai știu dacă e Paradisul ori Infernul, tot orizontul
împestrițat de tristețe, toți colibrii disecați de strălucire.
Adesea orele putrezesc în paroxism, degradează sufocările
cu remușcări, 
cu umbrele și golurile lor.
În ce prezent se scurg arcanele, această zgură din plămânii mei?
Ce arderi vor copleși iarăși foamea? —Continui mersul
în caz că se arată goliciunea ochilor în fața ferestrei. (Chiar dacă continuarea,
ar putea fi altă formă, de distribuție a risipei.)

Barataria, 23.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan

                   HORAS




Son nada las horas que imaginamos en el pantano. Los pensamientos
en el muladar y esta suerte de intentar cada día ser agua limpia.
—En realidad, ya no sé si es el Paraíso o el Infierno, todo el horizonte
abigarrado por la tristeza, todos los colibríes disecados del destello.
A menudo las horas se pudren en el paroxismo, envilecen los ahogos
arrepentidos,
y las sombras con sus vacíos.
¿En qué presente desembocan los arcanos, esta chatarra de mis pulsiones?
¿Qué ardores colmarán de nuevo el hambre? —Sigo la marcha
por si emerge la desnudez de los ojos frente a la ventana. (Aunque seguir,
sea otra forma, de repartir lo derramado.)

Barataria, 23.X.2013, del libro POST SCRIPTUM

No hay comentarios:

Publicar un comentario