lunes, 3 de febrero de 2014

LEMN

Imagen cogida de la red



LEMN




Din adâncul lemnului, atâtea eternități ale ramului:

sete, păsări, luni, metamorfozele formei.
Să fie vântul cel care renovează dorințele, liniștea sau adâncimea aripii
ce se risipește în fiecare zi pe povârniș?
—Răsăritul arbore ce necesită  lumină pentru a începe drumul, pentru că
suflarea revarsă apele,
pentru că focul arde brazdele primei respirații.
(În lumea meschină a moliei și a fisurii, moartea suflării.)
Încep și culminez ziua cu realul.
Lansez rotocoale spre infinit ca pe semințe; crucea în noapte scăldată de lumină:
Știu că lumea se adâncește în gaura nopții, altare și cocțiune
în simțurile mele....


Barataria, 15.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan



MADERA




Desde lo profundo de la madera, las tantas eternidades de la rama:
sed, pájaros, meses, metamorfosis de la forma.
¿Será el viento el que renueva las ansias, la calma o la hondura del ala
que se gasta todos los días en la ladera?
—Árbol el alba que necesita la luz para emprender el camino, porque
el aliento desborda las aguas,
porque el fuego quema los surcos de la respiración primera.
(En el bajo mundo de la polilla y la grieta, la muerte del aliento.)
Empiezo y culmino el día en lo corpóreo.
Lanzo bocanadas como semillas hacía el infinito; claro la cruz en la noche:
Sé que el mundo se adentra en el ojal de la noche, altares y cocción
en mis sentidos…
Barataria, 15.X.2013, del libro POST SCRIPTUM

No hay comentarios:

Publicar un comentario