martes, 18 de febrero de 2014

SCRISOARE CĂTRE VIITOR

Imagen cogida de la red




SCRISOARE CĂTRE VIITOR




Acolo unde focul ne arde este frenezia cernelii într-o nouă ordine.
Înaintea indrumărilor, steaua viitorului. (După furtună
și crâmpeie fatidice, lumina în cristalele dorinţei.)
A fost destulă saramură și întuneric agonic printre noi:
am supraviețuit mirajelor, acum e timpul ca ochii curajului
ridicaţi la înălțimea focului, să elibereze spuma.
Știu că în eforturile de respirație se află muniţia efervescentă, nu cenuşa
(iubirea este ca Alchimistul în căutarea începutului);
—am găsit ieşirea din fluxul oţetului întunecat.
Şi cât ne-a costat trezirea continuă pentru evocarea noului ciclu!
Fie ca a doua zi să ne ajute pentru a elibera tot ce e perimat: rebeliunea
are doza ei de fericire, vântul se deschide ca un tăciune strălucitor...

Poema traducido al rumano por Ioana Haitchi.
André Cruchaga, traducere Jeanne de Cluse, 18.02.2014, Klausenburg)




CARTA AL FUTURO




Donde el fuego nos alcance, el frenesí de la tinta en el nuevo orden. 
Ante las instrucciones, la estrella del porvenir. (Después de la tormenta
y sus jirones aciagos, la luz en los cristales del anhelo.)
Ya fue suficiente la salmuera y la oscuridad agónica entre nosotros:
sobrevivimos a los espejismos, ahora es tiempo de que los ojos estén
a la altura de la hoguera del coraje para deshacer la espuma.
Sé que en la laboriosidad del aliento, están las municiones del fermento
y no la ceniza, (el amor es como el alquimista en busca del alba);
—nosotros ya encontramos la salida al oscuro vinagre del camino.
¡Cuánto nos ha costado permanecer despiertos para fabular el nuevo ciclo!
Sirva el día para deshacer todo lo antiguo: también la rebeldía
tiene su dosis de alegría, el viento se abre como brasa luminosa…
Barataria, 09.II.2014

No hay comentarios:

Publicar un comentario