APLOMB

Imagen cogida de la red

APLOMB

După marș și după fiori, aplombul din fața balcoanelor.
Furtuna cu dinții ei verticali a trecut deja: e ceasul uitării.
Acum urletele nu mai lovesc poarta, nici cleștii nu mai mușcă lobii
piedestalului de sânge.
Acum nu mai sunt depărtări, mamă, ci doar întreprinderi funerare care așteaptă...
Acum nimeni nu ne mai poate părăsi, nici să aprindă furia unghiilor și a dinților.
Acum nimeni nu-mi mai poate da, mai multă sărăcie decât am avut în copilărie.
Nimeni nu mă poate expulza din vremea când am început să am voință.
Dumneata, sigur, vei rămâne singură să faci adunări amare...

Barataria, 27.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

Poema traducido al rumano por Elisabeta Botan

APLOMO

Después de la marcha y los escalofríos, el aplomo frente a los balcones.

Ya ha pasado la tormenta con sus dientes verticales: es hora del olvido.

Ya no hay aullidos golpeando la puerta, ni tenazas  mordiendo los lóbulos

del pedestal de la sangre.

Ya no hay lejanías, madre, sino funerarias que esperan…

Nadie puede ya deshabitarnos, ni encender cóleras de uñas y dientes.

Nadie puede darme ya, más pobreza de la que tuve en la infancia.

Nadie puede expulsarme del tiempo cuando salí a voluntad propia.

Vos, seguramente, solo te quedarás haciendo sumas amargas…

Barataria, 27.X.2013, del libro POST SCRIPTUM